´╗┐

Enciclopedia universala

articole cu litera A - pagina 133

Anestezie - enciclopedia universala

Anestezie:  Suspendare mai mult sau mai putin completa a sensibilitatii generale, ori a sensibilitatii unui organ sau a unei parti a corpului. Anestezia poate fi spontana, survenind in cursul unei boli (in special in timpul afectiunilor neurologice), sau provocata de un agent anestezic. Anestezie generala presupune suspendare a ansamblului de sensibilitati ale organismului. Anestezia generala este utilizata pe scara larga in timpul interventiilor chirurgicale. Se mai recurge la ea in vederea anumitor examene de durata sau dureroase, cu scopul de a imbunatati confortul pacientului si a asigura o calitate tehnica suficienta. Ea se obtine multumita utilizarii diferitelor anestezice administrate pe cale respiratorie, digestiva sau parenterala (venoasa) carc antreneaza o pierdere completa a starii de constienta. Anestezia generala asociaza trei tipuri de actiune: narcoza (sau pierderea constientei, ori somn profund), care este datorata administrarii unui agent anestezic, fie prin inhalare (candva de eter, azi de protoxid de azot sau de agenti halogenati), fie pe cale intravenoasa (barbiturice, ketamina, etomidat si, mai recent, diprivan); analgezia (disparitia durerii) care este obtinuta multumita substantelor morfinomimetice ca fenoperidina sau fentanilul; curarizarea (folosirea unei substante paralizante), care permite relaxarea musculara necesara unei bune desfasurari a interventiei. Inaintea operatiei, este esentiala o consultare a medicului anestezist cu pacientul. Ea da posibilitatea medicului sa stabileasca un contact psihologic cu pacientul (sa inlature eventual temerile acestuia, explicandu-i desfasurarea interventiei), sa cunoasca antecedentele sale medico-chirur-gicale si familiale (reactii la anesteziile suferite anterior de catre pacient sau de membrii familiei sale, tratamente in curs, alergii, intoxicatie alcoolica etc.), precum si sa efectueze un examen clinic complet. Acestei consultari i se adauga uneori examene complementare ca masurarea ureei si glicemiei in sangele recoltat de la pacient, cautarea zaharului si albuminei in urina, electrocardiograma si radiografia pulmonara. Cu o seara inainte, pacientul este lasat pe nemancate pentru a evita vomatul in timpul interventiei. Cu o ora sau doua inaintea anesteziei, pacientului i se administreaza adesea un sedativ si un derivat de beladona care da posibilitatea sa se evite reactiile stanjenitoare (hipersalivatie, incetinire cardiaca sau voma). In timpii! operatiei, adormirea (sau inductia anesteziei) este realizata prin administrarea unui agent anestezic, cel mai des in prezent prin injectare intravenoasa decat prin inhalarea unui anestezic gazos. Anestezia prin inhalare consta in aplicarea pe fata pacientului a unei masti legate la un balon ce contine un amestec gazos de oxigen (30% minimum) si protoxid de azot (70% maximum) asociate cu un anestezic volatil (halotan). Anestezia prin injectie intravenoasa consta in introducerea in circulatia sangvina a unui agent hipnotic anestezic caruia i se adauga, in principal, un preparat curarizant (carc suprima actiunea nervilor motori asupra muschilor) si un preparat analgezic de tip morfinic atunci cand este necesar sa fie diminuata durerea. Mentinerea anesteziei intravenoasc se efectueaza fie prin reinjectarea periodica a agentilor anestezici intra-venosi, fie prin inhalarea unui anestezic volatil. Anestezia generala necesita o supraveghere permanenta a functiilor vitale, respiratorii si circulatorii ale pacientului pe toata durata interventiei. Anestezistul controleaza presiunea arteriala si intreprinde, daca este necesar, o perfuzie adaptata. El supravegheaza profunzimea somnului, care trebuie sa ramana la stadiul chirurgical, adica cu respiratie regulata si cu relaxare musculara. Dupa operatie, pacientul este condus intr-o sala specializata numita "sala de trezire". Supravegherea trezirii este foarte importanta deoarece se intampla adesea ca in acest moment sa se produca accidente anestezice (inghitirea limbii) sau legate de actul operator. Bolnavul nu este readus in camera sa decat atunci cand si-a regasit o stare normala a constientei si reflexe suficiente. Totusi, utilizarea anumitor calmante ca benzodiazepinele provoaca adesea o amnezie postoperatorie, iar pacientul, nereamintindu-si de aceasta prima trezire, are impresia ca nu s-a trezit decat in camera sa. Este necesar un ragaz de cateva ore inainte ca pacientul sa poata incepe sa bea, apoi sa manance.

Enciclopedia universala: Definitii din categoria articole cu litera A

Anestezie locoregionala - enciclopedia universala

Anestezie locoregionala:  Abolirea tranzi-torie a sensibilitatii unei parti a corpului pentru o interventie chirurgicala, un examen sau un tratament. Anestezia locoregionala consta in injectarea de anestezice locale in vecinatatea unui nerv sau a maduvei spinarii, cu scopul de a insensibiliza o regiune data a organismului. Starea de constienta a pacientului nu este afectata. Inaintea interventiei, medicul anestezist evalueaza starea cardiaca, vasculara si respiratorie a pacientului, il interogheaza cu privire la eventualele alergii si la tratamentele pe care le urmeaza si se informeaza in ce priveste posibilitatea de a corecta o anestezie locoregionala insuficienta trecand-o intr-o anestezie generala usoara. La pacientii mai anxiosi, anestezia locoregionala trebuie sa fie precedata de administrarea unui tranchilizant pe cale orala sau prin injectare. In timpul interventiei, este intreprinsa o perfuzie intravenoasa pentru administrarea medicamentelor anxiolitice sau destinate sa previna sau sa trateze eventualele efecte secundare. Supravegherea tensiunii arteriale si a ritmului cardiac este indispensabila. Anestezia locoregionala permite practicarea interventiilor chirurgicale urgente asupra bolnavilor a caror stare cardiaca sau respiratorie contraindica anestezia generala, sau asupra accidentatilor care nu se afla "pe nemancate", deci nu sunt operabili sub anestezie generala (risc de inhalare bronsica a continutului gastric). Ea permite si evitarea la subiectii in varsta a inconvenientelor anesteziei generale: somnolenta, greturi si voma, complicatii cardiace si respiratorii. Contraindi-catiile sunt, in principal, tulburarile de coagulare, urmarea de tratamente anticoagulante, alergiile la produsele anestezice locale si o infectie la punctul de punctionare sau cand accesul la acest punct este imposibil: prezenta unei placi metalice pe coloana lombara poate, de asemenea, sa impiedice realizarea unei anestezii peridurale. Un anestezic administrat in doza prea mare sau absorbit prea rapid poate provoca reactii mai mult sau mai putin grave, ca: vertije, pierderea constientei, convulsii, chiar oprire cardiaca tranzitorie. Reactiile alergice la produsul in sine sunt rare. in cazul anesteziei peridurale si al rahianesteziei, reducerea activitatii sistemului nervos simpatic antreneaza uneori o scadere a tensiunii arteriale careia i se poate adauga, in caz de anestezie peridurala, o retentie tranzitorie de urina, cefalee si, in mod exceptional, un hematom peridural. Accidentele sunt extrem de rare: leziunile nervoase cel mai adesea sunt minore si fara sechele.

Enciclopedia universala: Definitii din categoria articole cu litera A

Anevrism - enciclopedia universala

Anevrism:  Dilatarea unei artere sau a peretelui inimii.

Enciclopedia universala: Definitii din categoria articole cu litera A

Anevrism arterial - enciclopedia universala

Anevrism arterial:  Dilatare a unui segment de vas arterial. Un anevrism arterial este consecinta, in general, a unei atingeri a peretului vascular de un aterom (depozit lipidic raspunzator de ateroscleroza). El survine mai rar in cadrul unei boli inflamatorii (boala lui Horton), unei boli de origine infectioasa sau din cauza unei anomalii congenitale a peretelui arterial (boala lui Marfan). Se disting anevrismele sacciforme (constituind o punga) de anevrismele fuziforme (o simpla dilatare). Un anevrism arterial nu provoaca simptome deosebite, in afara cazurilor de complicatii. Acestea pot fi multiple: fisurarea raspunzatoare de o durere locala, compresia organelor situate in apropiere, embolii cauzate de un cheag care tapiseaza peretele anevrismului sau ruptura unui anevrism antrenand o hemoragie adesea mortala. Riscul de ruptura a anevrismului depinde de marimea acestuia, care creste cu o viteza variabila. Un anevrism arterial, atunci cand este superficial, se caracterizeaza printr-o tumefiere puternica, expansiva si nedureroasa. Daca nu este superficial, diagnosticul se bazeaza pe ecografie, arteriografie cerebrala (anevrism sacciform intercranian), scanografie sau imagerie prin rezonanta magnetica (I R N sau I R N N.). In cazul formelor complicate de anevrism arterial si pornind de la un anumit diametru, tinand cont de riscul inevitabil al rupturii sau al trombozei (formarea unui cheag), este de dorit interventia chirurgicala de fiecare data cand este posibila. Prevenirea presupune o supraveghere crescuta a factorilor de risc ai aterosclerozei (hipertensiune arteriala, diabet, hipercoles-terolemie) si cea, realizata prin ecografie la intervale regulate, a evolutiei diametrului unui anevrism aortic. Anevrism arteriovenos Fistula care face sa comunice o vena si o artera fie direct, fie prin intermediul unei pungi chistice intercalate. Un anevrism arteriovenos este cel mai des de origine traumatica, produs prin ruptura sau prin perforare, dar se intampla sa fie congenital. E de dorit sa se distinga cazul foarte particular al unei fistule arteriovenoase create Ia nivelul membrului superior pentru a permite sedintele de hemodializa, in insuficienta renala cronica.

Enciclopedia universala: Definitii din categoria articole cu litera A

« 130 131 132

133

134 135 136 »
«

»