Antibiograma - enciclopedia universala
Antibiograma: Examen bacteriolog ic care permite sa se aprecieze sensibilitatea sau rezistenta unei bacterii la mai multe antibiotice. O antibiograma permite determinarea concentratiilor minime inhibitorii (C N I.), adica a cantitatilor de antibiotice necesare pentru a impiedica cresterea bacteriana. Procedeul consta in cultivarea bacteriilor prezente intr-un prelevat (sange, urina etc.) cu scopul de a le identifica si de a testa pe coloniile obtinute eficacitatea diferitelor antibiotice.
Enciclopedia universala: Definitii din categoria articole cu litera A
Antibioterapie - enciclopedia universala
Antibioterapie: Terapeutica utilizand unul sau mai multe medicamente antiinfectioase din clasa antibioticelor, a caror activitate se exercita asupra bacteriilor. Antibioterapia poate fi preventiva sau profilactica (se vorbeste atunci de antibioprofilaxie); ea mai poate fi curativa, destinata sa combata o infectie deja instalata, evidenta sau nu (in acest ultim caz, este vorba de o anti-bioterapie curativa precoce). in functie de antibioticul ales, de modul sau de administrare si de gravitatea cazului se poate impune o spitalizare. Problema cea mai mare a antibioterapiei este aparitia, in crestere fara incetare, suselor bacteriene rezistente la antibioticele utilizate. O antibioterapie trebuie deci justificata pentru a fi prescrisa si trebuie dusa pana la capat.
Enciclopedia universala: Definitii din categoria articole cu litera A
Antibiotic - enciclopedia universala
Antibiotic: Substanta de origine naturala sau sintetica, utilizata contra infectiilor cauzate de bacterii. Se dispune de mai multe zeci de antibiotice, grupate in mai mult de zece familii. Fiecare antibiotic poseda mai multe caracteristici. Spectrul de actiune este lista bacteriilor asupra carora antibioticul este activ. Spectrul poate sa fie larg sau ingust dupa numarul de tipuri de germeni sensibili la acest antibiotic. Alte bacterii se numesc "rezistente" (rezistenta naturala). Dupa necesitati, un prelevat local continand bacterii este trimis la un laborator, care realizeaza o antibiograma (studiul eficacitatii alegerii unor antibiotice pentru bacteria in cauza) in scopul adaptarii tratamentului. Caracterul bacterioslatic . sau cel bactericid al antibioticului corespunde opririi proliferarii sau, respectiv, distrugerii bacteriilor. Devenirea lui in organism determina caile de administrare posibile (locala, orala, injectabila) in functie de repartitia preparatului in tesuturi, de puterea sa de penetrare in celule, de organul prin care se elimina (rinichi sau ficat). Toleranta depinde de toxicitatea preparatului si de probabilitatea de alergie a bolnavului fata de medicament. Alegerea unui antibiotic depinde, de asemenea, de natura infectiei (localizare, gravitate) si de starea bolnavului (antecedente de alergie, boala renala sau hepatica). Uneori este necesar sa se asocieze mai multe preparate in timpul unui tratament, de exemplu in cazul infectiilor grave. Majoritatea antibioticelor poate provoca greturi, o diaree (prin modificarea florei intestinale) sau chiar reactii alergice (cutanate sau mai severe), care interzic folosirea ulterioara a oricarui antibiotic din aceeasi familie. Ele pot, de asemenea, sa favorizeze aparitia unei micoze (in principal, candidoza). Pe de alta parte, exista un risc mai general: aparitia la o bacterie a unei rezistente la un antibiotic fata de care ea era anterior sensibila (rezistenta dobandita), prin secretarea unei enzime care se opune actiunii medicamentului (de exemplu, betalactamaza se opune actiunii betalactaminelor). O rezistenta aparuta la unele suse si la un bolnav dat poate, in anumite cazuri, sa se extinda de o maniera epidemica in sanul florelor bacteriene ale bolnavului si ale anturajului sau. Acest efect este favorizat de o utilizare prea frecventa si inadecvata a antibioticelor.
Enciclopedia universala: Definitii din categoria articole cu litera A
