Aparat respirator - enciclopedia universala
Aparat respirator: Totalitatea organelor care asiguri primele etape ale respiratiei, adica ventilatia (miscarea ierului in plamani) si hematoza (transformarea sangelui venos incarcat cu dioxid de carbon in sange arterial incarcat in oxigen). Aparatul respirator cuprinde caile respiratorii (adica este vorba de caile respiratorii superioare - fose , MZale, cavitate bucala, faringe, laringe -, de trahee si de bronhii) si plamanii, inveliti in pleura. Toracele, prin cusca sa osoasa si prin muschi, participa, de asemenea, la functionarea aparatului respirator. Imensa suprafata de contact a aparatului respirator cu mediul exterior si situatia sa de adevarata intersectie explica frecventa si varietatea patologiilor observate. Afectiunile tumorale sunt cancerul bronhopulmonar primitiv secundar, cauzat de o metastaza a unui cancer situat in alta regiune a organismului, care poate atinge plamanii, pleura sau, mai rar, bronhiile. Tumorile primitive ale pleurei si ale mediastinului sunt mai rare. Imunopatologia aduna laolalta afectiuni atat de variate ca astmul, alveolitele alergice, sarcoidoza sau manifestarile pulmonare ale conectivitelor. Bolile infectioase sunt tuberculoza, infectiile cailor aeriene superioare (rinita, sinuzita, faringita, angina, laringita), bronsita, bronhopneumonia, pneumonia, pneumopatiile atipice, supuratiile pulmonare sau pleurale legate de patrunderea in organism a unui agent microbian etc. Patologia vasculara cuprinde edemul si embolia pulmonara.
Enciclopedia universala: Definitii din categoria articole cu litera A
Aparatul genital feminin - enciclopedia universala
Aparatul genital feminin: Totalitatea a organelor femeii care asigura functia de reproducere. Organele genitale externe poarta, in general, denumirea de vulva. Vulva este formata din doua pliuri cutanate, numite buzele (labii) mari, care acopera doua pliuri de mucoasa, numite buzele (labii) mici, si protejeaza un vestibul in care se deschide uretra in fata si vaginul in spate. De o parte si de alta a vestibulului se deschid doua glande ale lui Bartholin, care secreta un lichid lubrifiant. La comisura buzelor mici se gaseste un tubercul erectil, clitorisul, bogat in terminatii nervoase care ii confera sensibilitate. Organe genitale interne cuprind doua glande sexuale, ovarele, si caile genitale, formate din trompele uterine, uter si vagin. Ovarele sunt glande in forma de migdala cu o lungime de 3^4 centimetri. Ele sunt situate de o parte si de alta a uterului, de care sunt legate prin ligamente. Suprafata lor este sidefie si botita. Ele contin foliculii ovarieni, denumiti si foliculi ai lui De Graaf, care produc ovulele. Trompele uterine, sau trompele lui Fallopio, sunt conducturi de 8-9 centimetri lungime. Extremitatea lor libera, in forma de pavilion este marginita de franje si se deschide in fata unui ovar. Peretele lor are o musculatura neteda, bine dezvoltata, precum si cili care ii tapiseaza fata interna. Cealalta extremitate a trompelor se deschide in colturile superioare ale uterului, coarnele uterine. Uterul este un muschi cavitar, in forma de para intoarsa, de 7 centimetri inaltime si de 5 centimetri latime, situat intre vezica si rect. Corpul sau se ingusteaza in jos, catre istm, si se termina prin coiul uterin, care iese in vagin. Peretele sau contine un strat de musculatura neteda si este captusit in interior de o mucoasa, endometrul, bogata in glande si vase sangvine. In exterior, uterul este acoperit de peritoneu si sustinut prin ligamente rezistente. In mod normal, el este inclinat in fata (anteflexie) si formeaza cu vaginul un unghi de aproximativ 90°. Vaginul este un conduct musculo-membranos de aproximativ 8 centimetri lungime, al carui perete este constituit din pliuri longitudinale si transversale. Peretele este tapisat cu o mucoasa bogata in glande care secreta mucus. Imbogatit cu celule provenind din descuamarea naturala a peretelui, acest mucus formeaza pierderile vaginale naturale. Fundul vaginului, ocupat de proeminenta cilindrica a colului uterin, formeaza in jurul acestuia un sul, fundul de sac vaginal. Orificiul inferior al vaginului este inchis in parte printr-o cuta, himenul, rupta la primul raport sexual. Functia genitala feminina incepe la pubertate si ia sfarsit la menopauza. Ea este ritmata prin ciclurile ovariene si prin scurgerile menstruale, care, atunci cand femeia nu este gravida, se produc la fiecare 28 de zile (in medie) sub forma unor scurgeri de sange provenind din peretele vascularizat al uterului, amestecat cu resturi fine din mucoasa uterina. La fiecare ciclu, in fapt, unul dintre foliculii ovarieni ajunge la maturitate in unul din cele doua ovare si se sparge, eliberand un ovul: aceasta este ovulatia. Captat de franjele si de pavilionul trompei uterine, ovulul indreapta catre uter. Daca, in timpul parcurgerii acestui traiect, care dureaza 4 zile, el este fecundat de catre un spermatozoid, ovulul se va implanta in mucoasa uterina pentru a deveni embrion. Daca nu este fecundat, se declan-seaza scurgerile menstruale. Aceste fenomene se supun unei secretii hormonale hipofizare (hormonul foliculostimulant fi cel luteinizant) care controleaza ciclul ovarian. In ce priveste ovarele, acestea secreta proprii lor hormoni (estrogenii si progesteronul, in principal), care stimuleaza organele sexuale si pregatesc uterul pentru o eventuala sarcina. Aparatul genital feminin poate fi explorat, th principal, prin 5 tehnici diferite: examenul ginegologic efectuat de medic; radiografia, cu introducerea unui produs de contrast in cazul unei histerosalpingografii (radiografie a uterului si a trompelor); ecografia; colposcopia (examenul direct al vaginului si colului uterin cu ajutorul unui tub optic introdus pe cale vaginala), care permite sa Se efectueze un frotiu cervicovaginal; in sfarsit, celioscopia (examenul direct al organelor cu ajutorul unui tub introdus printr-o incizie minuscula abdominala). Frotiurile, care trebuie sa fie practicate regulat, servesc la depistarea cancerelor uterine. In afara malformatiilor congenitale, rare (Vagin sau uter dublu sau absente, imperforarea himenului, pseudohermafrodismul), deplasarile de organe (prolapsus), pozitiile defectuoase ale uterului (retroversie) si sarcinile extrauterine (implantarea oului fecundat in alta parte decat IU uter), patologia aparatului genital feminin cuprinde numeroase afectiuni. Daca dezechilibrele sau insuficientele secretiei hormonale se afla adesea la originea intarzierii pubertatii, tulburarilor ciclului menstrual sau ale menopauzei, sau chiar si a unei sterilitati, afectiunile cele mai fiecvente sunt infectiile si tumorile.
Enciclopedia universala: Definitii din categoria articole cu litera A
