Artroscopie - enciclopedia universala
Artroscopie: Examen endoscopic al interiorului unei articulatii ce permite stabilirea unui diagnostic, in general printr-o biopsie dirijata, si tratarea leziunilor. Artroscopia permite examinarea structurilor invizibile prin radiatii X: cartilagiu, membrana sinoviala, ligamente incrucisate si meniscuri. Artroscopia cea mai frecvent realizata este cea a genunchiului si umarului, dar toate celelalte articulatii pot, de asemenea, sa fie examinate si operate astfel. Dupa o deschidere minima a articulatiei, practicata sub anestezie locala, medicul introduce artro-scopul, tubul rigid dotat cu aparatura optica si instrumentele care permit realizarea chirurgiei intraarticulare. Majoritatea componentelor articulatiei sunt accesibile sub artroscopie: un corp strain articulatiei poate fi indepartat, un cartilagiu remodelat, iar un menise recusut sau scos. In sfarsit, ligamentele pot face obiectul unor acte chirurgicale directe. Avantajul major al chirurgiei sub artroscopie este acela de a reduce timpul de spitalizare si ragazul necesar reluarii functionalitatii. Cicatricea este, de altfel, foarte mica in raport cu cea lasata de chirurgia clasica. Miniaturizarea materialului, transmiterea imaginilor pe ecran au permis accesul si la alte articulatii decat genunchiul si umarul.
Enciclopedia universala: Definitii din categoria articole cu litera A
Artroza - enciclopedia universala
Artroza: Afectiune articulara, de origine mecanica si neinflamatorie, caracterizata prin leziuni degenerative ale articulatiilor, asociate cu o proliferare a tesutului osos subiacent. Localizarile cele mai frecvente ale artrozei sunt genunchiul, mana, piciorul, soldul, gatul si coloana vertebrala. Artroza rahidiana intervertebrala, sau discartroza, poate leza discul intervertebral si poate fi raspunzatoare de degene-rescenta sa, de herniile discale si deci de sciatica. Artroza, care se manifesta mai ales dupa varsta de 60 ani, este de trei ori mai frecventa la femei decat la barbati. Desi ea nu este in sens strict o consecinta a imbatranirii, frecventa sa creste atunci cand cartilagiul nu mai are calitatile sale initiale de suplete, elasticitate, alunecare. Lezarea cartilagiului articular este uneori de origine traumatica. Defectele genetice de fabricatie sunt, de asemenea, susceptibile sa o favorizeze. Un cartilagiu normal, supus la tensiuni anormale din cauza unei articulatii prost constituite sau din cauza unei activitati profesionale sau sportive prea intense, poate sa se fisureze si sa favorizeze dezvoltarea unei artroze. Aceasta explica de ce unele articulatii, mai expuse la traumatisme sau la malformatii, sunt mai des atinse decat altele, sau inca de ce, in unele familii, artrozele sunt deosebit de numeroase si precoce. Artroza trebuie deci sa fie considerata o etapa finala comuna a diferitelor cauze (genetice, traumatice etc.) ale caror combinatii sunt unele mai variate. Durerea pe care o ocazioneaza o artroza este "mecanica": ea apare dupa orice efort sustinut si dispare in repaus, nederanjand somnul. La trezire, ca este adesea neplacuta timp de cateva minute (dezmortire sau, mai plastic, dezruginire). De altfel, severitatea si evolutia unei artroze se apreciaza prin latenta de aparitie a durerii. Artroza poate evolua in pusee zise congestive, in cursul carora durerea devine mai persistenta. Articulatia este intepenita, umflata printr-o efuziune de lichid sinovial, iar artrocenteza precizeaza caracterul "mecanic" si neinflamator. Puseele congestive corespund la faze de distrugere a cartilagiului (condroliza), in decursul carora, inmuiat, el este foarte fragil. Poate surveni o subtiere a acestuia cu o jumatate de milimetru pana la cativa milimetri. Radiografia nu poate revela nimic in timpul unui prim puseu de artroza. Semnele radiologice ale artrozei evoluate sunt o pen-sare locala a spatiului articular, o condensare a osului situat sub cartilagiu si prezenta osteofitelor sau a "ciocurilor de papagal" (proliferare anormala a tesutului osos din jurul cartilagiului bolnav), atestand eforturile de refacere ale organismului. Situate in afara articulatiei, aceste osteofite nu antreneaza in sine nici o durere, cel mult o usoara diminuare a amplitudinii articulare. In timpul puseelor congestive, punerea in repaus a articulatiei este indispensabila: utilizarea unui baston pentru artrozele membrelor inferioare, purtarea unui colier sau a unui lombostat pentru artrozele cervicale sau lombare. Analgezicele, aspirina, antiinflamatoarele si infiltratiile de corticosteroizi pot usura durerea, dar nu protejeaza fata de condroliza. O data criza trecuta, articulatia isi regaseste adesea o functionare normala. Trebuie totusi sa se evite traumatismele si surmenajul, susceptibile sa declanseze un nou puseu; tratamentul consta uneori dintr-un regim alimentar, pentru a diminua greutatea suplimentara exercitata asupra articulatiilor. Malformatiile articulare pot fi operate chirurgical (osteotomie) in acest stadiu. Intretinerea unei bune musculaturi compenseaza, in parte, proasta stare articulara. Termalismul, fizioterapia pot fi, de asemenea, utile. Cand cartilagiul este complet distrus si artroza antreneaza o impotenta functionala importanta, se recurge uneori la o artroplastie (chirurgie de inlocuire articulara) sau la o artrodeza (sudura chirurgicala a unei articulatii).
Enciclopedia universala: Definitii din categoria articole cu litera A
Artroza a mainilor - enciclopedia universala
Artroza a mainilor: Atingere cronica, deformanta si neinflamatorie a articulatiilor mainii. Artroza mainii atinge in 80% din cazuri femeile. Ea survine de cele mai multe ori dupa 50 de ani, odata cu menopauza. Artroza mainii se manifesta prin dureri vii, care apar in cursul miscarilor si limiteaza amplitudinea lor. Ea poate afecta mai multe articulatii. Nu exista un tratament specific al artrozei mainilor. Atunci cand durerile sunt prea mari, se pot imobiliza temporar articulatiile afectate folosind un aparat de imobilizare gipsat. Uneori, sunt eficace baile calde de namol.
Enciclopedia universala: Definitii din categoria articole cu litera A
