Avort - enciclopedia universala
Avort: Intrerupere prematura a sarcinii. In folosirea curenta, cuvantul avort este utilizat ca sinonim al intreruperii voluntare a sarcinii in timp ce expresia nastere falsa desemneaza un avort spontan. In plus, se numeste avort terapeutic o intrerupere a sarcinii provocata din motive medicale. Avortul spontan. Acesta inseamna pierderea neprovocata a fatului inainte de a 180-a zi de sarcina. El este numit, in mod curent, nastere falsa. Cauzele de avort spontan, multiple, trebuie sa fie stabilite pentru a pune in aplicare tratamentul adecvat. Cauzele materne grupeaza cauzele genitale (hipoplazia sau malformatiile uterine, sinechiile, salpingita, fibromul si tumora uterului, beanta colului uterin); cauzele hormonale (insuficienta in estrogeni sau progesteron, insuficienta hormonala globala, hipotiroidia, excesul de androgeni); cauzele generale (carenta alimentara, intoxicatia, o boala infectioasa, diabetul, sifilisul, traumatismele diverse). Doar avorturile repetate justifica investigatiile de durata, dar cercetarea cauzei de avort trebuie totusi intreprinsa concomitent cu tratamenul. Cauzele ovulare corespund unor anomalii fetale si reprezinta in jur de 70% din nasterile false. Acesti factori actioneaza indeosebi in timpul primului trimestru de sarcina si provoaca moartea fatului inaintea expluziei sale. Sarcinile multiple si hidramniosul (excesul de lichid amniotic) fac parte din cauzele ovulare. La inceputul sarcinii, semnele unei iminente de avort constau din metroragii (pierderi mici de sange rosu) nedureroase; uneori li se asociaza si colici. Odihna absoluta la pat, insotita de un tratament medical (hormoni, antispastice), se dovedeste cel mai bun mijloc de lupta impotriva acestor amenintari de avort. Ecografia permite sa se verifice locul de implantare a embrionului (ipoteza unei sarcini extrauterine); in caz de beanta a colului uterin, prevenirea avortului necesita un serclaj al uterului si repausul total. In schimb, cresterea progresiva a pierderilor sangvine si a durerilor, insotite de deschiderea colului, anunta avortul propriu-zis. Avortul se numeste complet daca fatul si placenta au fost expulzate; el nu necesita nici un tratament deosebit. In schimb, daca exista o retentie placentara in cavitatea uterina, ne putem teme de o hemoragie sau de o infectie locala. Este necesara efectuarea unui examen, revizia uterina, in mediu spitalicesc. Pentru a asigura vacuitatea uterina se practica un chiuretaj sub anestezie generala; sunt prescrise imediat antibiotice pentru a preveni o eventuala infectie. Cauza avortului este cautata imediat cu scopul de a putea institui, daca este cazul, un tratament care sa permita evitarea unui nou avort. Avort provocat din motive terapeutice se practica in orice moment al sarcinii, la cererea ambilor parinti sau a unuia dintre ei, daca viata mamei se afla in pericol (insuficienta fie cardiaca, fie renala, fie respiratorie, SIDA, cancer etc.) sau daca exista un risc mare de atingere a copilului de o afectiune deosebit de grava si incurabila. Examene adecvate permit verificarea presupunerilor de atingere fetala (ecografie, biopsie a vilozitatilor coriale, amniocenteza, serodiagnostice sangvine). Avortul terapeutic, ale carui complicatii apar doar in mod exceptional, este efectuat in mediu spitalicesc prin administrarea de prostaglandine. Avort in situatii de pericol se realizeaza la inceputul sarcinii, pe baza justificarii situatiei si dupa informarea privind riscurile medicale la carc este expusa femeia. Acest avort este practicat sub anestezie locala sau generala, prin aspiratie endouterina, cu o canula sau cu o seringa (metoda lui Karman), sau, mult mai rar din cauza riscurilor de lezare a mucoasei uterine, prin chiuretaj. Aspiratia poate fi inlocuita, pana in a 49-a zi de amenoree, printr-un tratament care asociaza mifepristonul (RU 486) si un derivat de prostaglandine, administrat la 36-48 ore dupa luarea mifepristonului. Aceste produse sunt contraindicate in caz de tabagism regulat sau de alti factori de risc cardiovascular (hiperlipidemie, diabet). Apoi este recomandat un contraceptiv.
Enciclopedia universala: Definitii din categoria articole cu litera A
Avulsia dentara traumatica - enciclopedia universala
Avulsia dentara traumatica: Aceasta este luxatia unui dinte in urma unui soc. In acest caz, avulsia este insotita uneori si de alte leziuni: fractura marginii alveolare, ranirea buzelor. Incisivii superiori ai copiilor de 7-10 ani sunt expusi in mod deosebit, mai ales daca ei ocupa o pozitie prea anterioara. Cu ocazia unui accident, trebuie intotdeauna, pe cat e posibil, sa se recupereze dintele sau dintii avulsati; in fapt, se incearca adesea reimplantarea lor desi rezultatele sunt incerte. Aceasta reusita depinde de supravietuirea ligamentului parodontal, conditionata de 3 elemente: radacina dintelui avulsat nu trebuie sa fie nici razuita, nici curatata; dintele trebuie sa fie reimplantat foarte repede (in mai putin de o ora) si conservat, in asteptarea reimplantarii, in ser fiziologic sau in lapte; tratamentul efectuat de catre dentist trebuie sa cuprinda o contentie si ingrijirea preventiva a radacinii. Respectarea acestor conditii, precum si o serioasa supraveghere radiologica timp de un an favorizeaza mentinerea durabila a dintelui reimplantat.
Enciclopedia universala: Definitii din categoria articole cu litera A
Avulsie dentara - enciclopedia universala
Avulsie dentara: Extragere sau luxare a unui dinte. Avulsia dentara poate fi provocata (avulsie terapeutica) sau spontana, ca urmare a unui soc (avulsie traumatica). Avulsia dentara terapeutica. Este interventia chirurgicala denumita in mod curent extractie dentara, in cursul careia dintele este eliminat in intregimea sa (coroana si radacini). Aceasta interventie radicala, devenita rara in zilele noastre, poate fi realizata: atunci cand terapeuticile obisnuite sunt inoperante (caria este foarte intinsa, fractura coronoradiculara, paro-dontopatie avansata etc.); atunci cand dintii sunt deranjanti sau raspunzatori de o malocluzie (proasta suprapunere a dintilor maxilarului superior peste cei ai maxilarului inferior, deranjand masticatia sau generand complicatii infectioase, sau probleme estetice). Astfel, la copil, dintele definitiv poate erupe atunci cand dintele de lapte se afla inca pe arcada. Extragerea acestuia din urma va permite adesea repozitionarea corecta a dintelui in evolutie; in caz de tratament ortodontic; pentru a preveni un risc infectios, inaintea unei operatii chirurgicale pe inima sau a unei radioterapii a cancerelor fetei, asupra dintilor care constituie focare infectioase. In general, este practicata o anestezie locala. Anestezia poate fi generala atunci cand este vorba de extractia dintilor de minte inclusi in mod complicat, a mai multor dinti in acelasi timp, ori in cazul pacientilor deosebit de anxiosi sau a copiilor. Gingia din jurul dintelui este dezlipita de dinte si dintele este tras. Astuparea alveolei se face incepand cu cheagul. Dupa complexitatea interventiei, starea dintelui si a bolnavului, antibioticelor si antiinflamatoarelor li se pot asocia analgezice si spalarea gurii cu preparatele obisnuite. Putin frecvente in general, complicatiile pot lua forma unei alveolite (inflamatia alveolei) sau a unei hemoragii. Dintii care au fost extrasi pot Fi inlocuiti prin proteze fixe (punti) sau mobile, sau chiar prin implanturi.
Enciclopedia universala: Definitii din categoria articole cu litera A
