Alecsandri, Vasile - enciclopedia universala
Alecsandri, Vasile: (n.21 iulie 1821 sau 1818, Bacau - d. 22 august 1890, Mircesti) - scriitor. Dupa studiile la Pensionul francez al lui Victor Cuenim de la Iasi, si-a trecut bacalaureatul la Paris (1835) . Tot acolo s-a inscris pe rand la Chimie si Medicina, fara a absolvi ceva. Dupa o sedere de patru ani la Paris (1834-1838) , a calatorit in Italia, Germania, Anglia, Spania (aici in compania lui Prosper Merimee) , Austria, Crimeea, Turcia, Grecia, insulele Ionice, Africa de Nord, iar in tara prin Muntii Moldovei si statiunile moldovenesti. A detinut diverse functii (comis, spatar, postelnic, vornic (1859) , dupa Unire ambasador la Paris, ministru de Externe. Membru fondator al Societatii Academice Romane (1867) . A fost pasoptist si unionist. A publicat in Foaie pentru minte, inima si literatura, Hora Ardealului, la 14 iunie 1848, data devenita aniversare UNESCO (din 1998) . Poezia sa celebreaza unitatea spirituala a romanilor. Premiat la Montpellier, la propunerea lui Mistral, de catre Juriul Felibrilor, la concursul Societatii Limbilor Romanice, pentru Cantecul Gintei Latine, 1878 si apoi, la propunerea lui Ion Ghica, premiat in 1881 cu Marele Premiu al Academiei, pentru drama Despot Voda, 1879. A fost un deschizator de drumuri pentru literatura romana. A cules, in stil romantic, folclor: Poezii populare ale romanilor, 1866 si l-a facut cunoscut peste hotare. Ca poet a fost influentat de motivele populare: Doine, 1840-1862; Lacramioare, 1845-1847; Suvenire, 1853; Margaritarele, 1852-1862; Pasteluri, 1867-1869; de cele istorice: Legende, 1864-1875; Ostasii nostri, 1877-1878. Ca director al Teatrului National din Iasi, alaturi de Mihail Kogalniceanu si Ioacob Negruzzi (1840) , a promovat dramaturgia originala, scriind el insusi comedii: Iorgu de la Sadagura sau Nepotu-i salba dracului, 1844; Pacala si Tandala, 1857; Chirita in lasi sau Doua fete s-o neneaca, 1850; Chirita in provincie, 1852; drame: Despot Voda, 1879, Premiul Societatii Literare Romane; Fantana Blanduziei, 1883; feerii: Sanziana si Pepelea, 1880. Multe dintre comedii sunt prelucrari si adaptari dupa Moliere, J. Fr. Regnard, Eugene Labiche, Eugene Scribe, A. Rolland, Jules Sandeau, E.A. Duvert s.a. Dramele stau sub semnul romantic (cele istorice) sau clasic: Horatiu, Ovidiu. A scris proza de factura realista: Iasii in 1844, Balta Alba, Istoria unui galban s-a unei parale s.a. si memorii de calatorie: Jurnal de calatorie in Italia, 1847; Calatorie in Africa s.a.. A desfasurat o bogata activitate de animator cultural, colaborand la cele mai diverse publicatii: Albina romaneasca, Dacia literara, Steaua Dunarii, Revista romana, Convorbiri literare, Columna lui Traian, Revista contimporana, Literatorul s.a. A lasat un foarte bogat epistolier si o notabila Grammaire de la langue roumaine, 1863, unde sustinea principiul fonetic in ortografie. I s-au tradus lucrari inca din timpul vietii in franceza (1853) si engleza (1854, traducator E.C. Crenville Murray) . Spirit atent la schimbarea vremurilor, constructiv in registrul institutional, a reactionat in spatiul cretiei, desi uneori decorativ si superficial, la dramele neamului. Ca scriitor face trecerea de la literatura premoderna la cea moderna.
Enciclopedia universala: Definitii din categoria articole cu litera A
Aleksandr Puskin - enciclopedia universala
Aleksandr Puskin: Alexandr Sergheevici Puskin (n. 6 iunie, S. V. 26 mai, 1799, d. 10 februarie, S. V. 29 ianuarie, 1837) este un poet si dramaturg clasic rus din perioada romantica, considerat a fi cel mai mare poet rus si fondatorul literaturii ruse moderne. Puskin a fost initiatorul folosirii dialectului local in poeziile si piesele sale, creand un stil propriu de amestec al naratiunii cu teatrul, idila si satira-asociate cu literatura rusa si influentand major scriitorii rusi care i-au urmat. Tatal lui Puskin, Sergei Lvovici Puskin (1767-1848), era descendentul unei distinse familii nobile rusesti, cu stramosi din secolul al XII-lea. Mama lui Puskin, Nadejda (Nadia) Ossipovna Hannibal (1775-1836) avea stramosi, pe linia bunicii paterne, din nobilimea germana si scandinava. Ea a fost fiica lui Ossip Abramovici Gannibal (1744-1807) si a sotiei lui, Maria Alexeievna Puskina, iar bunicul ei patern, adica strabunicul lui Puskin, un paj ridicat in rang de catre Petru cel Mare, a fost Abram Petrovici Gannibal, nascut in Eritreea. Puskin s-a nascut la Moscova, pe 6 iunie (26 mai, stil vechi) 1799. In 1811 viitorul poet s-a inscris la scoala nou infiintata la Tarskoe Selo, (azi orasul Puskin) unde va studia pana in 1817. La varsta de cincisprezece ani publica primul poem. In 1820 vede lumina tiparului primul sau lung poem, Ruslan si Ludmila. Poetul devine incomod din pricina popularitatii si scrierilor lui antidespotice - manuscrisul Oda a Libertatii. Ca urmare, in acelasi an (1820), pentru a evita deportarea in Siberia, se muta la Chisinau unde va locui pana in 1823. Dupa o calatorie de vara in Caucaz si in Crimeea, scrie doua poeme foarte aclamate: Prizonierul din Caucaz si Fantana din Bahcisarai. In 1823 se muta la Odessa, unde intra din nou in conflict cu guvernul care-l trimite in exil in nordul Rusiei, unde va sta din 1824 pana in 1826. Cu ajutorul anumitor autoritati, reuseste sa-i faca o vizita Tarului Nikolai I pentru o petitie cu privire la eliberarea lui, pe care o si obtine. In revolta din decembrie 1825 la Sankt Petersburg sunt gasite in mainile unor insurgenti o serie de poeme politice timpurii ale poetului; ca urmare Puskin intra imediat sub strictul control al cenzurii guvernului, fiindu-i interzis sa calatoreasca sau sa publice. In acest timp scrie drama Boris Godunov, pe care insa nu reuseste sa o publice decat cinci ani mai tarziu. In 1831 se casatoreste cu Natalia Goncearova. Impreuna incep sa frecventeze cercurile din inalta societate, poetul devenind un apropiat al curtii. Sotia lui era o femeie foarte admirata, inclusiv de tar, care pentru a-l umili ii ofera cel mai neinsemnat titlul de la curte. In 1837, inglodat in datorii si in mijlocul zvonurilor despre relatia amoroasa a sotiei lui cu aventurierul francez d'Anthes, pe 27 ianuarie Puskin il provoaca pe presupusul iubit la duel. In urma duelului, amandoi barbatii sunt raniti, Puskin mortal. Doua zile mai tarziu, Rusia il pierdea pe cel mai important poet si dramaturg romantic al secolulului al XIX-lea - Alexandr Sergheevici Puskin moare. Guvernul, temandu-se de o eventuala demonstratie politica, a mutat desfasurarea funeraliilor intr-un loc mai ferit, permitand participarea unui grup foarte restrans de rude si prieteni apropiati. Puskin a avut patru copii cu Natalia: Maria (nascuta in 1832, care este considerata un prototip pentru Anna Karenina), Alexander (nascut in 1833), Grigori (nascut in 1835) si Natalia (nascuta in 1836), cea din urma s-a casatorit, morganatic, cu un membru al familiei regale din Nassau, anume cu Nikolaus Wilhelm de Nassau si a devenit Countesa de Merenberg. Alexandr Puskin a marcat prin prezenta sa insolita societatea si literatura rusa a veacului al XIX-lea. Aristocrat prin nastere si revolutionar prin vocatie, adulat si hulit de contemporani, tinut in mare cinste la Curte sau exilat in cele mai indepartate provincii ale Imperiului, Puskin a reusit sa transforme noianul de experiente si trairi proprii, dar si solida sa cultura, intr-un izvor de inspiratie pentru opere literare predestinate a rezista timpului si schimbarilor de mentalitate. Cele mai importante opere ale lui Alexandr Puskin sunt: Apare in "Vestnic Evropi" (Mesagerul Europei) Catre un amic versificator, poezie, Ruslan i Ludmila (Ruslan si Ludmila), poem, Kavkazskiy Plennik (Prizonierul din Caucaz), poem, Fantana din Bahcisarai, poem, Tsygany (Tiganii), poem, Poltava, poem, Micile tragedii, Boris Godunov, scrisa in 1825, drama, Povestirile raposatului Belkin, proza, Evgheni Oneghin, roman in versuri, Dubrovski, roman in proza, Mednyy Vsadnik (Calaretul de arama), poem, Pikovaya Dama (Dama de pica), nuvela "petersburgheza", Istoria lui Pugaciov, proza, Kapitanskaya Dochka (Fata capitanului), proza, Kirdzhali Kircali, Gavriiliada.
Enciclopedia universala: Definitii din categoria articole cu litera A
Alergen - enciclopedia universala
Alergen: Substanta care antreneaza o reactie alergica Ia unii subiecti. Pneumalergeneie, care patrund pe cale respiratorie in organism, sunt continute in acarienii din praful de casa, in polenuri, peri, scuame si pene de animale, in mucegaiuri si in poluantii industriali. Trofalergenele, care patrund pe cale digestiva, sunt prezente in lapte, oua, carne, peste, unele fructe si legume. Unele alimente sunt, de fapt, pseudoalergene, adica ele produc simptome care simuleaza alergia deoarece sunt bogate in histamina, substanta care declanseaza efectele alergiei (branzeturi, bauturi fermentate, varza murata, car-nati, conserve), sau pentru ca provoaca eliberarea acesteia de catre celulele organismului (oua, crustacee, nuci, arahide, capsuni, rosii, ciocolata, peste, alcool). Alte alergene afecteaza omul pe alte cai, foarte variate, calea sangvina, de exemplu; ele se gasesc in medicamente, in veninuri, in microbi.
Enciclopedia universala: Definitii din categoria articole cu litera A
Alergie - enciclopedia universala
Alergie: Reactie anormala si specifica organismului venit in contact cu o substanta straina (alergen) care nu antreneaza tulburari la majoritatea subiectilor. Pentru a surveni alergia, este necesar ca un prim contact sa fi avut loc intre alergen si organismul subiectului (sensibilizare). Rolul sistemului imunitar este de a recunoaste antigenele care se gasesc la suprafata microorganismelor si de a produce anticorpi (imunoglobuline) si globule albe (limfocite) sensibilizate. Acestea vor intra in contact cu aceste antigene cu scopul de a distruge microorganismele. Un proces asemanator se produce in mecanismul alergiei, dar sistemul imunitar produce atunci anticorpi si limfocite sensibilizate fata de substante inofensive, alcrgenele, care sunt identificate pe nedrept ca antigene periculoase. Alergiile survin la subiectii genetic expusi: este un lucru frecvent ca manifestari alergice atat de diferite ca astma, eczema atopica, rinita alergica sau urticaria sa afecteze mai multi membri ai unei familii. Alti factori favorizeaza aparitia reactiilor alergice: mediul (prezenta unui animal), infectiile virale si factorii emotionali. Evocat plecand de la antecedentele personale si familiale ale subiectului, de la obiceiurile de viata, de la semnele clinice (eczema, urticarie, rinita, astm, diaree etc.), diagnosticul este sustinut de testele cutanate. Cel mai bun tratament consta in evitarea, in masura posibilitatilor, a oricarui contact cu alergenul in cauza. Desensibilizarea este utila pentru alergiile cu veninuri de insecte, la acarieni sau la unele polenuri: administrand, sub o supraveghere medicala stricta, unele doze mici si progresiv crescatoare de alergen, se favorizeaza formarea anticorpilor, care vor bloca in consecinta reactiile alergice. Acest tratament reuseste in aproximativ 2 cazuri din 3, dar trebuie sa fie urmat timp de 3 ani cel putin. Tratamentul poate provoca efecte nedorite (mancarimi, edeme, eruptii), rar unele serioase (astm, soc anafilactic).
Enciclopedia universala: Definitii din categoria articole cu litera A
