Alfabetul Morse - enciclopedia universala
Alfabetul Morse: Sistem de comunicare special folosit in telegrafie, literele fiind reprezentate prin linii si puncte. Creat initial de catre Samuel Morse pe la mijlocul anilor 1830 pentru a fi folosit la transmiterea informatiei cu ajutorul telegrafului electric, al carui inventator a fost, alfabetul Morse a fost folosit pe scara larga incepand cu perioada timpurie a comunicatiilor radio (anii 1890). In ultimul timp, exista un numar tot mai mare de dovezi care indica faptul ca adevaratul inventator al alfabetului Morse, cel putin in varianta sa de inceput, a fost asistentul lui Morse, Alfred Vail. Acesta a murit sarac si aproape uitat. Vail a avut, de asemenea, si contributii importante la realizarea tehnologica a primului telegraf si a variantelor sale ulterioare. Morse si urmasii sai au sustinut si continua sa sustina contrariul. Incepand din 1836, artistul american Samuel FB Morse, fizicianul american Joseph Henry, si Alfred Vail au dezvoltat un sistem de telegraf electric. Acest sistem a trimis impulsuri de curent electric de-a lungul unor fire care controlau un electromagnet care a fost situat la capatul receptor al sistemului de telegraf. In 1837, William Cooke si Charles Wheatstone in Anglia au inceput sa foloseasca un telegraf electric care, de asemenea, utiliza electromagneti in capatul de receptie. Cu toate acestea, in contrast cu orice sistem care facea sunete de click-uri, sistemul lor folosea ace ce se invarteau asupra literelor ce erau transmise. Cooke si Wheatstone in 1841 au construit un telegraf care tiparea litere de pe o roata de fonturi lovita cu un ciocan. Aceasta masina a fost construita pe baza telegrafului lor din 1840 si a lucrat bine, cu toate acestea, ei nu au reusit sa gaseasca clienti pentru acest sistem si doar doua exemple s-au construit vreodata. Pe de alta parte, sistemul de americani trei pentru telegrafie, care a fost folosit prima data in aproximativ 1844, a fost proiectat pentru a face crestaturi pe o banda de hartie cand curenti electrici erau primiti. Codul Morse a fost dezvoltat astfel incat operatorii sa poata traduce crestaturile marcat pe banda de hartie in mesaje text. La inceput, Morse a planificat sa transmita doar cifre, si folosea un dictionar pentru a cauta fiecare cuvant in functie de numarul care a fost trimis. Cu toate acestea, codul a fost extins de catre Alfred Vail care a inclus litere si caractere speciale, asa ca ar putea fi folosit mai in general. Apoi Veil a determinat frecventa de utilizare a literelor in limba engleza, semnele scurte se numeau "puncte", si cele lungi "linii", si literele cele mai folosite au primit secvente de puncte si linii cat mai scurte. In telegraful original Morse, armatura receptor a facea un zgomot clic, deoarece se misca pentru a marca banda de hartie. Operatorii telegraf curand a aflat ca ei ar putea traduce clicurile direct in puncte si linii, si le-ar putea scrie de mana, astfel ne mai fiind necesara utilizarea uni bande de hartie. Cand codul Morse a fost adaptat pentru comunicarea radio, punctele si liniile erau transmise ca pulsuri scurte si lungi. Mai tarziu oamenii si-au dat seama ca ar putea invata mai usor codul Morse ca o limba auzita decat o limba scrisa. Pentru a reproduce sunetele scoase de un receptor Morse, operatorii au vocalizat punctul ca "dit", si linia ca "dah". Punctele ce nu se aflau la finalul unei secvente, au devenit "di". Ca exemplu, litera "c" era vocalizata ca "dah-di-dah-dit". In aviatie, codul morse a inceput sa fie des folosit ca baza de comunicare in jurul anilor 1920. Cu toate ca emitatoarele erau voluminoase si greu de utilizat, s-a mai incercat folosirea lor in aviatie. In 1910 armata din SUA a incercat transmiterea de cod Morse dint-un avion. In acelasi an, un sistem radio de pe Airship America a fost utilizat in transmiterea unui mesaj de ajutor pentru echipajul aparatului. Cu toate acestea, nu a fost utilizat nici un sistem radio aeronautic in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Incepand cu 1930 si civililor si celor din armata le era cerut sa cunoasca codul Morse, atat pentru comunicare cat si pentru recunoasterea balizelor. Telegrafia Radio ce a folosit codul Morse a fost vitala in timpul celui de-al doilea razboi mondial, in special in transmiterea de mesaje intre nave de razboi si bazele navale ale Marinei Regale, Kriegsmarine, marina imperiala japoneze, marina imperiala canadiana, marina imperiala australiana, marina Americana, si Paza de Coasta a SUA. Comunicarea la raza lunga de actiune tip nava-nava a fost pe baza telegrafiei radio, prin intermediul unor mesaje criptate, deoarece sistemele de radio de pe acea vreme erau limitate in raza si securitate. Radio telegrafie a fost, de asemenea, utilizata pe scara larga de catre avioane, in special de avioanele de patrulare pe arii mari. In plus, armatele ce se deplaseaza rapid nu ar fi putut lupta efectiv fara telegrafie radio, pentru ca se miscau mai repede decat puteau fi instalate liniile de telegraf si telefon. Codul Morse a fost folosit ca un standard international pentru comunicatii maritime pana in 1999, cand a fost inlocuit de catre GMDSS. Cand Marina franceza a incetat folosirea codului Morse in 1997, ultimul mesaj transmis a fost "Catre toti. Acesta este strigatul ultim inainte de tacerea noastra vesnica. Datorita dezvoltarii ulterioare a comunicatiilor folosind o gama larga de unde electromagnetice si folosind metode mai avansate tehnologic, utilizarea alfabetului Morse a devenit in zilele noastre, intr-un fel, desueta si aproape uitata. Totusi, exista domenii de utilizare, asa cum ar fi navigarea maritima si aeriana, precum si comunicarea radioamatoare (ce foloseste unde electromagnetice continue), in care folosirea inventiei americanului Morse este de neinlocuit. De fapt, codificarea Morse este singura modalitate digitala de modulare si transmitere a informatiei care poate fi folosita eficient si citita usor de catre oameni, fara a necesita existenta unui computer, fapt care permite transmiterea digitala a informatiei pe canale de comunicare destinate transmiterii sunetelor si deci a vocii umane. Alfabetul Morse poate fi transmis in mai multe feluri. Initial a fost transmis sub forma de pulsatii electrice de-a lungul unei linii telegrafice, dar poate fi trasmis ca un ton audio, ca un semnal radio avand pulsatii ori tonuri lungi si scurte, sau ca semnale mecanice ori vizuale, utilizand o lanterna, un heliograf sau asa-numita lampa Aldis. Codul Morse poate fi considerat o forma timpurie de transmitere digitala a informatiei; totusi, este dificil de adaptat la transmiterea automata din cauza lungimii variabile a caracterelor sale. Ca atare, a fost inlocuit cu alte coduri de transmitere, incluzand codul Baudot si ASCII, care au lungimi standard pentru fiecare caracter distinct al mesajului. Codul Morse a fost utilizat pentru mai mult de 160 de ani mai mult decat orice alt sistem electric de codificare. Ceea ce se numeste astazi codul Morse este de fapt oarecum diferit de ceea ce a fost initial dezvoltat de Morse si Vail. Dupa unele modificari minore, Codul Morse International a fost standardizat la Congresul International de telegrafie in 1865 la Paris, si mai tarziu alfabetul Morse International a facut standard de Uniunea Internationala a Telecomunicatiilor (UIT).
Enciclopedia universala: Definitii din categoria articole cu litera A
