Cancer al prostatei - enciclopedia universala
Cancer al prostatei: Tumora maligna care atinge prostata, indeosebi sub forma de adenocarcinom. Cancerul prostatei este extrem de frecvent, afectand cam un barbat din doi trecuti peste 80 de ani. Foarte frecvent, acest cancer nu antreneaza nici un simptom. In alte cazuri, el se traduce prin prezenta sangelui in urina si printr-o crestere anormala a numarului de mictiuni, care devin dificile, pacientul trebuind sa forteze evacuarea vezicii. In sfarsit, un cancer al prostatei poate, in caz de metastaze, sa antreneze o oboseala, o anemie, o pierdere in greutate etc. Cancerul prostatei este o tumora maligna cu evolutie adesea foarte lenta, care nu constituie cauza principala a decesului la pacientii varstnici purtatori ai acestei afectiuni. Alegerea fiecarei metode terapeutice depinde de varsta si de starea generala a pacientului, precum si de gradul de evolutie a cancerului (localizat sau meta-stazic). Atunci cand cancerul este localizat in prostata, ablatia totala a prostatei, veziculelor seminale si ampulelor deferentiale, radioterapia prostatica externa sau, eventual, curieterapia permit obtinerea vindecarii intr-un mare numar de cazuri. Aceste tratamente nu sunt, in general, propuse decat pacientilor sub 70 de ani. Atunci cand cancerul a antrenat metastaze sau cand este vorba de un pacient foarte in varsta a carui stare generala este proasta, nu este necesar sa se propuna un tratament curativ agresiv: hormonoterapia permite obtinerea unei remisiuni care dureaza adesea mai multi ani. Metodele chirurgicale constau fie in practicarea unei ablatii endoscopice partiale a prostatei, atunci cand tumora obstrueaza uretra prostatica, fie in indepartarea prin chirurgie conventionala a intregii prostate, a veziculelor seminale si a ampulelor deferentiale (prostatectomie totala sau radicala). Radioterapia externa a prostatei si a ganglionilor pelvieni vizeaza vindecarea cancerului distrugand toata tumora si prelungirile ei. Ea poate antrena o incontinenta urinara, o impotenta (40% dintre cazuri) si/sau o iritatie a vezicii si rectului. Hormonoterapia este rezervata cancerelor prostatei care sunt insotite de metastaze. Este vorba de un tratament paliativ care consta in suprimarea secretiei de hormoni androgeni de catre testicule, care stimuleaza cresterea cancerului. Ea se bazeaza pe doua metode: pulpectomia (ablatia chirurgicala a tesutului functional al testiculelor) antreneaza o sterilitate si o impotenta; tratamentul medicamentos vizeaza, de asemenea, suprimarea secretiei androgenice testiculare. Administrati in mod continuu si definitiv, agonistii gonadoliberinei (LH-RH) si antiandrogenii, care actioneaza asupra hipofizei si a prostatei, sunt tot atat de eficace ca si pulpectomia, dar ei antreneaza, ca si aceasta, o sterilitate si o impotenta. Curieterapia consta in implantarea chirurgicala a unor ace radioactive in prostata bolnavului. Totusi, aceasta metoda este putin folosita din cauza efectelor ei nedorite (arsuri ale tesuturilor invecinate prostatei, indeosebi cele ale vezicii si ale rectului); in plus, aceste rezultate nu sunt mai bune decat cele ale radioterapiei externe. Chimioterapia este foarte putin utilizata din cauza eficacitatii ei mici asupra cancerului de prostata.
Enciclopedia universala: Definitii din categoria articole cu litera C
Cancer al rectului - enciclopedia universala
Cancer al rectului: Tumora maligna care se dezvolta pe seama rectului sub forma unui adenocarcinom. Cancerul rectului este unul dintre cele mai frecvente cancere digestive. El se dezvolta de cele mai multe ori plecand de la polipi benigni. Simptomele revelatoare sunt emisiile de glera sau de sange si durerile rectale insotite de falsa necesitate de a defeca. Atunci cand boala este deja evoluata, extinderea sa la totalitatea pelvisului poate declansa dureri nervoase care evoca o sciatica. Acesta este chirurgical si consta in ablatia in intregime sau partiala a rectului. Poate fi vorba de o proctectomie (ablatia canalului anal si a rectului cu deschiderea intestinului pe peretele abdominal (crearea unui anus artificial definitiv) atunci cand cancerul afecteaza partea de jos. Rezectia anterioara este practicata in cancerele partii inalte si medii a rectului, carc nu afecteaza partea de jos a rectului si canalul anal, permitand restabilirea imediata a continuitatii digestive. Atunci cand atingerea este foarte pronuntata, o radioterapie practicata inainte sau dupa interventie reduce riscurile recidivei locale. Tratamentele paliative cuprind radioterapia externa, asociata eventual cu chimioterapia, derivatia chirurgicala a intestinului spre peretele abdominal in amonte de tumora (colostomie de amonte) si tratamentele endoscopice (cu laser, de exemplu). Prevenirea cancerului de rect, ca si cea a cancerului de colon, se bazeaza pe examene endoscopice anuale. Aceste examene sunt practicate la pacientii care prezinta antecedente personale, ca polipii rectului sau ai colonului sau o rectocolita hemoragica, ori antecedente familiale, in particular o frecventa ridicata a polipilor sau a cancerelor de rect sau de colon printre ascendenti.
Enciclopedia universala: Definitii din categoria articole cu litera C
Cancer al rinichiului - enciclopedia universala
Cancer al rinichiului: Tumora maligna a rinichiului dezvoltata plecand de la tesutul renal. Cancerul rinichiului survine la adult de cele mai multe ori dupa varsta de 50 ani. Cancerul rinichiului sc dezvaluie prin prezenta sangelui in urina, uneori printr-o durere a rinichiului atins de tumora. Mai rar, el se traduce printr-o oboseala cu pierdere in greutate, o febra si/sau o poliglobulie (exces de globule rosii). Evolutia este uneori foarte lenta, chiar in caz de metastaze. Acestea sunt, in general, osoase, venoase, pulmonare sau hepatice. In absenta metastazelor, cel mai bun tratament al cancerului de rinichi este nefrectomia largita (ablatia rinichiului, a lojei sale si a ganglionilor limfatici adiacenti). Metastazele pot necesita un tratament specific: ablatia chirurgicala daca metastaza este unica; imunoterapia, asociata sau nu cu o chimioterapie, in caz contrar. Prognosticul cancerului de rinichi, atunci cand este tratat inainte de aparitia metastazelor, este de obicei favorabil. Totusi, este necesara o supraveghere regulata a bolnavilor.
Enciclopedia universala: Definitii din categoria articole cu litera C
Cancer al sanului - enciclopedia universala
Cancer al sanului: Cancer carc afecteaza glanda mamara a femeii, in principal sub forma unui adenocarcinom (cancer al tesutului glandular), uneori sub forma unui sarcom (cancer al tesutului conjunctiv). Cancerul de san afecteaza o femeie din 13, domeniul de varsta cel mai afectat fiind intre 50 si 60 ani; doar 5% dintre paciente au mai putin de 35 ani la data stabilirii diagnosticului. Este cel mai frecvent dintre cancerele femeilor si numarul de cazuri creste cu regularitate. Mai curand decat sa vorbim de cauze directe, trebuie sa amintim factorii favorizanti. Acestia sunt genetici , definiti printr-o legatura familiala directa (mama, sora) sau indirecta (matusa din partea mamei, bunica materna). Este vorba. de asemenea, de factori hormonali, caracterizati printr-o pubertate precoce (inainte de 10 ani), o menopauza tardiva (dupa 55 ani) sau o prima sarcina dupa 30 ani. Femeile care au un chist sau o tumora benigna a sanului, tratate sau nu, trebuie sa fie supravegheate regulat din cauza riscului mai ridicat care il intampina. In schimb, nici rolul cancerigen al pilulelor estroprogestative, nici rolul protector al alaptarii nu au fost dovedite. Un cancer al sanului poate sa se manifeste printr-o intaritura (nodul), printr-o scurgere de lichid limpede sau sangerand prin mamelon, printr-o deformare a sanului sau a mamelonului (retractie), mai rar printr-o durere. Uneori el nu prezinta nici un semn si este pus in evidenta printr-o mamografie (examen radiologie al sanului). Un cancer al sanului este descoperit fie cu ocazia unui examen sistematic de catre ginecolog, fie de insasi pacienta in cursul unei autoexaminari a sanului. Diagnosticul este confirmat printr-o mamografie, eventual completata cu o ecografie mamara si printr-o punctie a chistului sau a nodulului (biopsie), al caror lichid sau celule prelevate sunt examinate la microscop cu scopul de a cauta celulele tumorale. Ca majoritatea cancerelor, cancerul de san evolueaza mai intai local, cu extindere la organele din vecinatate si la ganglionii limfatici axilari, apoi se propaga pe calea sangvina (metastaze), mai ales la oase, la creier, la ficat si la plamani. Aceste metastaze pot aparea tardiv, chiar la 10 ani dupa descoperirea cancerului initial. Pot fi intreprinse patru tratamente, uneori izolate, alteori in asociere: chirurgia, chimioterapia, radioterapia, hormonoterapia. Chirurgia este, in general, primul tratament avut in vedere. Ea consta de cele mai multe ori, astazi, in ablatia tumorii (tumorectomie), asociata cu examinarea histologica imediata (zisa extemporanee) a acesteia, pacienta continuand sa ramana sub anestezie generala: daca examenul histologic confirma natura maligna a tumorii, ablatia ganglionilor axilari (curatare ganglionara axilara) este realizata, acordul pentru aceasta eventuala extindere a actului chirurgical trebuind sa fi fost in prealabil obtinut. Pentru tumorile voluminoase sau multiple, mastectomia (ablatia sanului) este inca practicata. Radioterapia, practicata dupa o tumorectomie, consta in iradierea sanului si a perimetrului zonei scoase pentru a evita recidivele locale. Tratamentul cuprinde, in general, sase pana la douasprezece sedinte, cu frecventa de una-doua sedinte pe saptamana timp de sase saptamani. O alta tehnica de radioterapie, curieterapia, consta in implantarea in san, in apropierea tumorii, a unor ace tubulare in care s-a introdus un fir radioactiv si care sunt lasate acolo timp de cateva zile. Chimioterapia este utilizata, dupa o tumorectemie sau ca metoda terapeutica folosita singura, atunci cand tumora evolueaza rapid, la femeile tinere, sau atunci cand au fost constatate metastazele. Tratamentul se intinde pe o perioada de 2 pana la 6 luni si cuprinde mai multe cure delimitate una de alta de folosirea uneia sau mai multor substante anticanceroase (mono sau polichimioterapie, asociind mai multe medicamente). Hormonoterapia, foarte des asociata cu alte tratamente, consta in luarea pe cale orala de antiestrogene atunci cand cancerul este hormonodependent, adica atunci cand tumora contine receptori hormonali (elemente situate la suprafata anumitor celule si destinate sa primeasca mesaje hormonale). Atunci cand cancerul de san este tratat precoce, prognosticul sau este bun. Supravegherea regulata a unei femei care a avut un cancer de san si reluarea tratamentului la cel mai mic semn de recidiva amelioreaza si mai mult acest prognostic. De altfel, o femeie care a suferit un tratament pentru un cancer de san poate avea in vedere sa aiba un copil: ea nu trebuie sa astepte decat o perioada de doi ani dupa sfarsitul tratamentului in scopul de a supraveghea evolutia bolii. Alaptarea materna nu este totusi recomandata. Ameliorarea prognosticului cancerului de san implica depistarea precoce: examen ginecologic regulat (in fiecare an), mamografie sistematica (din 3 in 3 ani incepand cu varsta de 50 ani), autoexamenul sanilor de catre femeie si consultatia medicala la cea mai mica anomalie constatata.
Enciclopedia universala: Definitii din categoria articole cu litera C
