Cancer al stomacului - enciclopedia universala
Cancer al stomacului: Tumora maligna care atinge diferite tesuturi ale stomacului, de cele mai multe ori sub forma unui adenocarcinom. Adenocarcinomul gastric se claseaza in al patrulea loc in ordinea de frecventa a cancerelor; el este de doua ori mai frecvent la barbat decat la femeie. Factori legati de mediu si mai ales de modul de pregatire a alimentelor (pestele afumat, de exemplu) favorizeaza aparitia acestui tip de cancer si ar explica cea mai mare frecventa a sa in Japonia, de exemplu, unde acest gen de alimentatie este obisnuit. Gastrita atrofica (inflamatie a mucoasei stomacului) este, de asemenea, un factor predispozant. Simptomele sl semnele sunt variate si nespecifice: semne care evoca o tulburare a digestiei, dureri care le amintesc pe cele ale unui ulcer, complicatii (hemoragie, stenoza si, in mod exceptional, perforatie gastrica), flebite cu repetitie, febra prelungita, slabire importanta si fara cauza, anemie feripriva. Diagnosticul se pune, in principal, pe baza endo-scopiei gastrice cu prelevarea de tesut prin biopsie. Acesteia i se poate asocia o radiografie a stomacului, care permite sa se recunoasca tipul leziunii in cauza (forma inmugurita, ulcerata sau infiltranta), precum si mai multe examene complementare destinate sa stabileasca bilantul extinderii tumorale: scaner abdominal, ecoendoscopie, ecografie hepatica, radiografie a toracelui. Tratamentul este, inainte de toate, chirurgical si consta intr-o gastrectomie (ablatie partiala sau totala a stomacului). In fapt, stomacul nu este un organ indispensabil pentru supravietuire, chiar daca ablatia sa stanjeneste digestia normala si antreneaza o carenta in vitamina Bl2, care trebuie sa fie compensata printr-un supliment vitaminic. Extirparea totala a tomorii nu este posibila decat la jumatate din bolnavii operati. O chimioterapie sau o radioterapie pot fi asociate chirurgiei sau practicate in caz de cancer inoperabil.
Enciclopedia universala: Definitii din categoria articole cu litera C
Cancer al uterului - enciclopedia universala
Cancer al uterului: Cancer genital feminin care poate afecta fie colul, fie corpul uterin (endometru). Cancerul colului uterin este cel mai frecvent dintre cancerele aparatului genital feminin. El ocupa cel de al doilea loc printre cancerele feminine, dupa cancerul sanului. Acest cancer apare mai ales inainte de menopauza si la femeia care a avut mai mult de un copil. Printre factorii de risc se afla infectiile genitale, mai ales cele cu virus herpetic si cu papilloma virus, care sunt boli cu transmisie sexuala; multiplicitatea partenerilor sexuali; precocitatea vietii sexuale; faptul de a fi avut mai mult de un copil. Leziuni precanceroase caracteristice (displazie) preced aparitia cancerului. O displazie a colului sau un cancer la inceputul sau nu se manifesta adesea prin nici un semn, dar orice sangerare sau pierdere colorata cu sange (dupa raporturile sexuale, intre fluxurile menstruale, dupa menopauza) constituie semnale de alarma. Displaziile sunt decelabile in cursul unui examen ginecologic, dar diagnosticul cancerului de col uterin se bazeaza pe examenul la microscop al celulelor prelevate din zona suspecta prin frotiu cervicovaginal. Un frotiu al carui rezultat este anormal justifica un examen vizual local (colposcopie) in cursul caruia este practicata o biopsie. Netratat, cancerul de col uterin se intinde, mai intai local (la vagin, la vezica, la corpul uterin, la rect). Sunt posibile metastaze in ficat. Tratamentul face apel la chirurgie si la radioterapie, carora li se asociaza sau nu chimioterapia. In formele de cancer foarte localizate, conizatia (amputatia colului) este uneori suficienta. In formele mai evoluate, interventia chirurgicala, mai mare, cuprinde ablatia uterului, a anexelor sale si a partii superioare a vaginului; ea este completata cu o evidare (curatare) a ganglionilor invecinati, ganglionii iliaci. Depistarea cancerului de col uterin implica efectuarea unui frotiu cervicovaginal. La inceputul vietii sexuale sunt recomandate doua frotiuri la interval de un an, apoi un frotiu la aproximativ 3 ani pana la varsta de 65 ani, aceasta frecventa putand fi crescuta pentru femeile care prezinta risc. Aceasta depistare este cu atat mai importanta cu cat, daca poate fi tratat chiar de la inceputul sau, acest tip de cancer se vindeca in aproape toate cazurile. Cancerul corpului uterin, denumit si cancer al endometrului, acesta survine dupa 40 ani - in 75% din cazuri dupa menopauza. Mai frecvent la femeile care nu au avut copii, el mai poate surveni si la femeile care nu au avut niciodata raporturi sexuale. Factorii de risc sunt obezitatea, hipertensiunea arteriala, diabetul zaharat, o menopauza tardiva. O hiperplazie (ingrosare) a endometrului precede adesea cancerul. Tumora se manifesta prin sangerari: la femeia care nu a ajuns la menopauza, este vorba de fluxuri menstruale abundente (menoragii) sau mai ales de sangerari intre fluxurile menstruale (metroragii). O femeie la menopauza este alertata de reaparitia pierderilor sangerande. se pune in urma histerografiei (radiografie dupa injectarea unui produs de contrast) si/sau a histeroscopiei (examen direct al cavitatii uterine cu ajutorul unui tub dotat cu un sistem optic), care permite sa se realizeze o biopsie sau un chiuretaj uterin. Evolutia cancerului de corp uterin este lenta, intin-zandu-se pe mai multi ani. Metastazele pot atinge ficatul, creierul, oasele. Tratamentul, chirurgical, consta in ablatia uterului si a ovarelor completata uneori printr-o evidare a ganglionilor iliaci invecinati. El este asociat uneori, inainte sau dupa operatie, cu o radioterapie.
Enciclopedia universala: Definitii din categoria articole cu litera C
Cancer bronhopulmonar - enciclopedia universala
Cancer bronhopulmonar: Cancer dezvoltat pe seama tesuturilor bronhiilor si plamanilor. Cancerele bronhopulmonare sunt cancere bronsice, singurele cancere dezvoltate cu adevarat plecand de la tesutul pulmonar fiind cancerul bronhiolo-alveolar si cancerele secundare. Cancerul bronhopulmonar primitiv. Este cancerul cel mai frecvent din lume. Tabagismul este cauza principala a cancerelor bronhopulmonare primitive. Chiar o expunere pasiva la fumul de tutun are efecte cancerigene: pentru un nefumator care traieste printre mari fumatori, riscul de aparitie a unui cancer bronhopulmonar primitiv este mai mare cu 35% decat riscul prezentat pentru un nefumator neexpus fumului de tutun. Mediul (nu poluarea atmosferica ci o expunere, profesionala sau nu, la radiatii ionizante sau la anumite materiale ca amiantul, cromul, nichelul, hidrocarburile) constituie un alt factor de risc. Se deosebesc doua categorii de cancere bronhopulmonare primitive, in functie de marimea celulelor lor. Cancerele zise "nu cu celule mici" grupeaza tumorile epidermoide (45%), adenocarcinoamele (20%) si cancerele nediferentiate cu celule mari (15%). Aceste cancere se manifesta prin semne respiratorii (tuse persistenta, gafaiala, dureri toracice, expectoratie sangvinolenta, suieraturi respiratorii, abces al plamanului, pleurezie purulenta), carora li se asociaza mai tarziu o alterare a starii generale a subiectului. Cancerele cu celule mici cu mare potential metastazant si cu invadare mediastinala precoce sunt deosebit de grave. Manifestarile lor sunt asemanatoare cu cele ale cancerelor "nu cu celule mici". Din cauza volumului tumorilor si a proliferarii lor, apar uneori dilatatii ale venelor superficiale ale toracelui si un edem al bazei gatului in caz de compresie a venei cave superioare, precum si un sindrom paraneoplazic (indeosebi sindromul lui Schwartz-Barter, cauzat de secretia anormala de hormon antidiuretic de catre tumora maligna). DIAGNOSTIC Descoperirea unui cancer bronhopulmonar primitiv are loc, in general, cu ocazia unui examen radiologie prescris din cauza simptomelor descrise anterior. Obtinerea de tesuturi (prin biopsie, realizata, in general, prin fibroscopie bronsica) sau de celule canceroase (prin analiza scuipatului) permit confirmarea diagnosticului. Dupa o evolutie locoregionala, cancerele bronhopulmonare primitive pot antrena metastaze extratoracice, dintre care cele mai frecvente sunt cele osoase, hepatice si cerebrale. Tratamentul cancerelor "nu cu celule mici" depinde de intinderea lor in torace, chiar in afara lui (metastaze), si de starea functiei respiratorii a subiectului. La capatul acestui bilant, doar 30% dintre bolnavi sunt operabili. Printre acestia, 25% pot beneficia de o eradicare completa a cancerului, ablatia putand fi facuta pentru un segment de lob, un lob intreg (lobectomie) sau un plaman intreg (pneumonectomie). Radioterapia nu opreste extinderea tumorii decat intr-un foarte mic numar de cazuri. In ce priveste chimioterapiile, acestea dau rezultate mediocre. Tratamentul cancerelor cu celule mici se bazeaza pe chimioterapia de asociere (facand apel la mai multe medicamente). Este de dorit ca ea sa fie asociata cu o radioterapie a toracelui in cazul formelor localizate. Ea cuprinde, in principal, lupta impotriva tabagismului si masurile de protectie profesionala. Cancerele bronhopulmonare secundare. Din cauza bogatei vascularizari a plamanului, aceste cancere sunt foarte frecvente. Ele se datoresc metastazelor, mult mai des celor pulmonare si bronsice, provenind fie pe calea sangvina, fie pe cea limfatica, de la un cancer primitiv al carui sediu este variabil, situat cel mai des la san, la tubul digestiv, la rinichi sau la bronhii. Simptomele lor sunt aceleasi cu cele ale cancerelor bronhopulmonare primitive. La radiografie, cancerele bronhopulmonare secundare pot imbraca aspecte foarte diverse. Tratamentul lor depinde mai ales de natura cancerului primitiv; in mod exceptional, tratamentul poate fi chirurgical. Prognosticul lor este, in general, sever.
Enciclopedia universala: Definitii din categoria articole cu litera C
Cancer bronsiolo-alveolar - enciclopedia universala
Cancer bronsiolo-alveolar: Cancer pulmonar deosebit, care captuseste fata interna a alveolelor fara sa le distruga arhitectura. Singurul "cancer de plaman" veritabil, deoarece se dezvolta plecand de Ia celulele terminatiilor arborelui respirator (bronsiole si alveole), cancerul bronsiolo-alveolar nu reprezinta decat 3% dintre cancerele bronhopulmonare primitive. Cauza sa ramane necunoscuta. Cel mai des se prezinta sub aspectul unei tumori rotunde unice, localizata la periferia plamanilor. Tratamentul ideal este atunci cel chirurgical. Dupa ablatie, prognoza este destul de buna. Mai caracteristica, dar mai rara, este forma pneumonica (atingerea acuta a unui intreg lob pulmonar), insotita uneori de o expectoratie abundenta, care este usor de recunoscut radiologie prin opacitatea sistematizata (bine limitata la un lob sau la un segment pulmonar). In acest caz, tratamentele clasice (chirurgie, radioterapie, chimioterapie) sunt inutile, dar evolutia este atunci destul de lenta si metastazele extratoracice sunt rare.
Enciclopedia universala: Definitii din categoria articole cu litera C
