Densusianu; Aron - enciclopedia universala
Densusianu; Aron: (n. 19 noiembrie 1837, Densus, jud. Hunedoara - d . 2 septembrie 1900, Iasi; nume la nastere Nicolae Pop) - poet si critic literar. A studiat Dreptul la Sibiu si a fost avocat la Fagaras si Brasov. Din 1881 profesor de limba romana la Universitatea din Iasi. Membrucorespondent al Academiei. Ca poet a lasat o incercare de epopee: Negriada, 1879-1884. A scris Istoria limbei si literaturiiromane, 1885. A condus revista Critica literara. Nu l-a apreciat pe Eminescu, atragandu-si replicile lui Titu Maiorescu si Nicolae Iorga.
Enciclopedia universala: Definitii din categoria articole cu litera D
Dentina - enciclopedia universala
Dentina: Tesut calcificat albicios carc acopera pulpa dintelui.
Enciclopedia universala: Definitii din categoria articole cu litera D
Dentitie - enciclopedia universala
Dentitie: Evolutie fiziologica a oricarui sistem dentar, care realizeaza treptat amplasarea totalitatii dintilor. Dintii de lapte, sau dintii temporari, sunt in numar de 20. Ei incep sa iasa in afara gingiei catre varsta de 6-7 luni. Mai intai, apar cei doi incisivi centrali inferiori, urmati de omologii superiori, in general pe la varsta de 8 luni. Catre 10 luni apar incisivii laterali superiori, apoi incisivii laterali inferiori. Intre lunile a 12-a si a 18-a, are loc eruptia primilor molari temporari, apoi a caninilor (intre luna a 18-a si a 24-a) si celor de ai doilea molari temporari (intre 24 si 30 luni). Dintii de lapte sunt deci constituiti in ansamblul lor catre varsta de 3 ani si orice intarziere in eruptia dentara mai mare de un an peste aceasta varsta trebuie sa fie considerata patologica. Eruptia poate fi insotita de salivatie, de roseata gingiilor, eventual tumefiate, lucioase si dureroase. Uneori se observa mici chisturi albastrui, o coriza seroasa, o inrosire a obrajilor. Dentitie definitiva. Incepand cu varsta de 6 ani, dintii de lapte sunt inlocuiti treptat cu dintii permanenti si copilul se afla intr-o perioada mixta: primul molar definitiv apare mai intai in spatele molarilor temporari si serveste drept ghid pentru eruptia dentitiei permanente, care cuprinde aparitia incisivilor, apoi a primilor premolari catre varsta de 9 ani, a caninilor catre 11 sau 12 ani si a celorlalti doi molari permanenti la 12 ani. Cea de a treia grupa de molari, sau dintii de minte ("maselele de minte"), evolueaza incepand de la 18 ani aproximativ, dar eruptia lor poate sa nu aiba loc niciodata. Eruptia unui dinte poate fi impiedicata de lipsa locului, dintele ramanand atunci total sau partial inclus in maxilar. O discordanta de volum intre dinti si baza lor osoasa se traduce, daca dintii sunt prea mici, prin spatii intre ci, iar daca sunt prea voluminosi printr-o incarcare dentara (rotatie, incalecare) sau prin incluzii; incarcarea dentara poate fi tratata purtand un aparat dentar. Un dinte poate, de asemenea, sa prezinte anomalii de structura sau de culoare, vizibile de la aparitia lui (displazie dentara), sau poate fi supranumerar.
Enciclopedia universala: Definitii din categoria articole cu litera D
Denutritie - enciclopedia universala
Denutritie: Stare patologica in care necesitatile energetice sau proteice ale organismului nu sunt acoperite. Atunci cand denutritia afecteaza copiii, daca este energetica, se vorbeste de marasm, denutritia proteica fiind denumita kwashiokor. Carentele in vitamine, in fier si in alte minerale sunt foarte des asociate in aceste stari. O denutritie survine din cauza unei carente de aport fie absoluta (aport alimentar insuficient), fie relativa (cresterea necesitatilor energetice sau proteice ale subiectului), aceste doua cauze putand sa se conjuge la unul si acelasi bolnav. Carentele de aport absolute sunt, in general, urmarea unei deficiente alimentare: foamete, saracie, tulburare de comportament alimentar (regim excesiv de slabire, aberatie dietetica, anorexie psihogena, depresiune, greva a foamei). O carenta de aport poate, de asemenea, sa fie consecinta unei anomalii a procesului de digestie sau de absorbtie a alimentelor consumate. Carentele de aport relative intervin in cursul diverselor boli, cand cheltuielile energetice cresc ca urmare a cresterii cheltuielilor celulare: cancer, boala infectioasa (SIDA, tuberculoza), inflamatorie (poliartrita reumatoida) sau metabolica (hipertiroidie), insuficienta respiratorie cronica, insuficienta cardiaca. Acestei cresteri a nevoilor energctice i se poate adauga, in multe din aceste boli, o carenta de aport din cauza unei proaste digestii, unei proaste absorbtii a alimentelor consumate sau unei lipse de pofta de mancare. Denutritia se manifesta printr-o pierdere importanta in greutate, o crestere a dimensiunilor ficatului, o uscaciune a pielii si parului, unghii casante, striate sau deformate si, uneori, cand denutritia este in principal proteica, prin edeme, precum si prin perturbatii functionale (deficienta imunitara). O denutritie proteica se traduce printr-o topire a masei musculare si prin diminuarea nivelului de proteine plasmatice. O denutritie energetica se manifesta printr-o topire a rezervelor adipoase. Daca este posibila alimentatia orala (apetitul este conservat, aparatul digestiv este intact), realimen-tatia se practica urmand reguli foarte stricte (realimentatia progresiva si prudenta intinsa pe mai multe saptamani). Daca alimentatia orala nu este posibila, nutrimentele vor fi date bolnavului cu ajutorul unei sonde plasate in stomac sau in duoden (alimentatie enterala) sau cu ajutorul unui cateter venos central, impins pana in vena cava superioara (alimentatie parenterala).
Enciclopedia universala: Definitii din categoria articole cu litera D
