Dezvoltare a copilului - enciclopedia universala
Dezvoltare a copilului: Ansamblu al fenomenelor care participa Ia transformarea progresiva a fiintei umane de la conceptia ei si pana la varsta adulta. Dezvoltarea psihomotorie a copilului. Aceasta acopera dezvoltarea motorie (achizitionarea miscarilor, a coordonarii) si dezvoltarea senzoriala, intelectuala, afectiva si sociala (constructia psihismului) si este o dovada a maturarii progresive a sistemului nervos. Posturile corpului sunt legate de tonusul muscular: hipertonia (exagerarea tonusului) in flexie a membrelor noului-nascut scade treptat, in timp ce tonusul axial (cap-gat-spate) se consolideaza. Sugarul tine capul drept in pozitie sezanda spre 3 luni, incepe sa se aseze singur spre varsta de 7 luni si incepe sa mearga catre 1 an. Posibilitatea de a apuca obiecte incepe sa sc manifeste pe la 4 luni, dar clestele format de degetul mare si cel aratator nu este utilizat decat incepand cu varsta de 9 luni. Copilul mananca singur dupa 18 luni si deseneaza o linie dupa 2 ani. In ceea ce priveste limbajul, vocalizarea mai multor silabe (mama, tata) apare catre varsta de 7 luni, suitele de 3 cuvinte mai mult sau mai putin semnificative la 1 an, propozitiile de 2-3 cuvinte la 2 ani, varsta la care copilul intelege perfect ceea ce i sc spune. In ceea ce priveste relatiile, copilul urmareste cu privirea un obiect sau o figura la varsta de 3 luni, deosebeste figurile cunoscute de cele straine catre varsta de 6 luni si sc joaca cu alti copii dupa varsta de 2 ani. Dezvoltarea afectiva si sociala se exprima in primele luni prin satisfacerea necesitatilor alimentare, prin importanta acordata contactelor fizice, prin rolul linistitor al vocilor parintilor. Copilul trece de la o dependenta totala la o autonomie relativa. Aceasta se manifesta prin ceea ce se numeste angoasa de separare materna, care apare catre varsta de 7 sau 8 luni. Dezvoltarii ii mai sunt integrati si alti parametri: ritmul meselor (6 sau 7 pe zi la o luna, 4 dupa 4 luni), durata somnului (18 ore la 2 luni, 15 ore sau 16 ore la 4 luni, 14 ore sau 15 ore la 9 luni), stapanirea sfinctcrclor (copilul este curat ziua incepand cu varsta de 1-3 ani, iar noaptea incepand cu 2 pana la 5 ani). Supravegherea medicala consta in verificarea aparitiei acestor achizitii diferite la o data adecvata cu scopul de a decela o intarziere psihomotorie, partiala sau generalizata. Totusi, cum fiecare copil evolueaza cu propria sa viteza, nu se fixeaza date precise si riguroase pentru achizitionarea uneia sau alteia dintre functiuni, ci doar limite largi. Astfel, desi mersul este achizitionat uneori catre varsta de 1 an, absenta sa nu este considerata ca fiind patologica cel putin pana la varsta de 18 luni. Dezvoltarea psihomotorie intre 2 si 6 ani consta doar in perfectionarea achizitiilor precedente. In ceea ce priveste motricitatea generala, copilul este vazut urcand scarile singur incepand cu varsta de 2 ani, mergand cu bicicleta dupa doi ani si jumatate. El face mazgalituri incepand cu varsta de 2 ani, imita cercurile la 3 ani si realizeaza desene variate la 5 ani. Incepand cu varsta de 2 ani, copilul se exprima in propozitii scurte si are un bagaj de mai mult de KM) de cuvinte, intre care si "eu". Totusi, un copil care nu vorbeste nu trebuie sa-i ingrijoreze pe cei din jur inaintea varstei de 3 ani. Intre 1 si 3 ani, apar, in functie de moment, o conduita in opozitie cu parintii sau o imitare a acestora; intre 4 si 6 ani se plaseaza identificarea cu sexul masculin sau feminin si constituirea personalitatii. Astfel, la varsta de 3 ani, activitatea motorie, achizitionarea deprinderii de a fi curat, indemanarea manuala, schitarea de desene si deschiderea catre altii autorizeaza intrarea copilului la gradinita. La 6 ani, stapanirea limbajului si progresul grafismului permit inceputul scolarizarii. Dezvoltarea fizica a copilului. Aceasta consta in cresterea in inaltime si greutate si in maturarea osoasa, dentara si pubertara a copilului de la nastere pana la varsta adulta. Cresterea in inaltime si in greutate a intregului corp si a fiecarui organ este legata de factori ereditari si hormonali, dar necesita si aporturi alimentare echilibrate. Supravegherea este realizata prin masuratori regulate ale inaltimii si greutatii copilului si prin compararea lor cu mediile statistice, transpunand datele pe curbe pentru o citire mai eficace. Maturarea osoasa este evaluata doar in caz de anomalie a cresterii. Varsta osoasa este criteriul cel mai folosit: pe o radiografie a mainii se noteaza numarul epifizelor (extremitatile oaselor lungi) si al oaselor scurte unde tesutul osos a inceput sa inlocuiasca cartilagiul. Comparatia cu un reper fotografic da varsta osoasa, adica varsta pe care ar trebui sa o aiba copilul in conformitate cu maturarea sa osoasa. In mod normal, aceasta varsta este egala cu varsta reala a copilului, dar poate pune in evidenta un avans sau o intarziere a cresterii osoase. Maturarea pubertara este ultima etapa a dezvoltarii, care transforma copilul intr-un adolescent dotat cu capacitate de reproducere. Tulburari ale dezvoltarii. Intarzierea psihomotorie este un motiv frecvent de consultatie medicala. De fapt, absenta achizitiilor psihomotorii normale la sugar si dificultatile scolare ale copilului sunt cele care alerteaza in cea mai mare masura parintii. Totusi, unii dintre ei se nelinistesc fara motiv si compara prea sistematic copilul lor cu cei din clasa sa de varsta. La un copil trebuie apreciate intotdeauna separat achizitiile manuale (apucare si grafism), achizitiile de limbaj (intelegerea si exprimarea) si achizitiile relationale. De altfel, rapiditatea dezvoltarii intelectuale nu permite nici o apreciere dinainte a calitatii sale finale. Se intampla totusi ca un copil sa aiba probleme de autonomie si de adaptare legate de geneza personalitatii sale. Orice suspiciune de intarziere psihomotorie trebuie sa conduca la o consultatie pediatrica, care va verifica in special calitatea vederii si auzului copilului, precum si starea sa neurologica.
Enciclopedia universala: Definitii din categoria articole cu litera D
