Epopeea lui Ghilgames - enciclopedia universala
Epopeea lui Ghilgames: Epopeea lui Ghilgames este un poem epic din Mesopotamia antica. Este cea mai veche scriere literara pastrata a umanitatii, datand de la inceputul mileniului al III-lea i.Hr. si apartine culturii sumero-babiloniene. S-a pastrat, lacunar, pe 12 tablite de lut, in biblioteca regelui asirian Assurbanipal, de la Ninive si povesteste faptele eroice ale legendarului rege al cetatii Uruk. Poemul a fost descoperit abia in secolul al XIX-lea. Probabil de origine sumeriana, dar absorbit si adaptat de civilizatiile succesive ale Mediteranei orientale, poemul contine multe elemente mitologice care aveau sa apara in literaturile si traditiile mitologico-religioase ale civilizatiilor ulterioare. Potrivit mitului, la solicitarile cetatenilor oprimati din Uruk, zeii le-au trimis acestora o creatura uriasa, un salbatic, pe Enkidu, pentru a-l provoca la lupta corp la corp pe regele Ghilgames, care ii tiraniza si le necinstea fiicele. Dar confruntarea nu s-a terminat cu o victorie clara de nici o parte, astfel incat Ghilgames si Enkidu au devenit prieteni nedespartiti. Cei doi au calatorit, au fost partasi la nenumarate aventuri, si-au dovedit eroismul si curajul infruntand creaturi fantastice periculoase, fapte care le-au dus faima peste mari si tari. Prietenia dintre Ghilgames si Enkidu era atat de stransa incat a deranjat divinitatile. Zeita Istar, protectoarea Uruk-ului, a incearcat sa-i desparta, ispitindu-l pe Ghilgames cu declaratii de iubire. Cand insa acesta o respinge cu agresivitate si trufie, zeita se razbuna ucigandu-i prietenul iubit. Regele se confrunta pentru intaia oara cu pierderea ireversibila a celei mai dragi fiinte si cu implacabilul destin al oamenilor, supusi inevitabil mortii. Neconsolat, puternicul Ghilgames pleaca in cautarea nemuririi, despre care aflase ca fusese acordata de zei, in mod exceptional, unui singur om, inteleptului Uta-napistim, supravietuitorul Marelui Potop, cu care divinitatile pedepsisera omenirea. Traditia despre Uta-napistim se va regasi mai tarziu in Biblie in relatarile despre Noe. Uta-napistim ii da lui Ghilgames cheia accesului la nemurire, o planta aflata pe fundul marii. Dar, in final eroul nu va obtine nemurirea, el esuand la testul initiatic la care fusese supus de zei. Ghilgames se intoarce in lumea oamenilor, al carei exponent este, resemnandu-se sa construiasca lucruri la fel de efemere ca el insusi. Episoadele poemului nu au legatura literara unele cu altele (ca rapsodiile din Iliada), fiecare narand cate o isprava de alura colosala, savarsite de erou; principalele ispravi: lupta contra regelui Akka din Kish, expeditia, impreuna cu prietenul sau Enkidu, de prindere si distrugere a monstrului Humbaba; lupta contra Taurului Ceresc trimis de zeita Istar sa-l ucida pe erou, care-i refuzase dragostea; calatoria in imperiul subteran dupa floarea nemuririi; moartea eroului (desi nu rezulta clar din nici un text daca e vorba si de moartea lui Ghilgames sau numai a lui Enkidu; in varianta akkadiana, Ghilgames calatoreste in lumea cealalta ca sa afle secretul imortalitatii de la stamosul sau Uta-napistim, care-i comunica si amanuntele desfasurarii potopului; aceasta versiune e de altfel cea mai unitara epic). Ceea ce este fundamental in mitul lui Ghilgames se poate numi drama existentiala a omului, lupta lui cu fortele oculte si perspectiva infrangerii lor, raportul cu femeia si raportul de prietenie intre oameni, teama de moarte si setea de nemurire; paralel, mitul rezuma alegoric istoria devenirii si destinul oamenilor ca societate: vanatoarea, pastoritul, civilizatia urbana, constituirea statului arhaic, catastrofele cosmice, marile intrebari ale gandirii.
Enciclopedia universala: Definitii din categoria articole cu litera E
