Evolutionism - enciclopedia universala
Evolutionism: Teorie conform careia speciile sunt rezultatul unui proces continuu, care a inceput o data cu formarea primei celule. Sugerata de Lucretiu in sec. I d.Hr., a fost aparata sporadic, cu argumente neconcludente, pana la inceputul sec. XIX, cand J.B.Lamarck (1801) a formulat o prima teorie transformista, in care sustinea ca evolutia fost conditionata de adaptarea directa la mediu si de transmiterea caracterelor castigate. In 1859, Ch. Darwin a demonstrat ca originea speciilor ca evolutie este rezultatul actiunii selectiei naturale asupra variatiilor spontane numite ulterior mutatii. Variatiile constituie materie prima asupra careia actioneaza selectia naturala.
Enciclopedia universala: Definitii din categoria articole cu litera E
Examen al fundului de ochi - enciclopedia universala
Examen al fundului de ochi: Examen care permite vizualizarea papilei optice, a retinei si a vaselor sale. Examenul fundului de ochi, practicat sistematic cu prilejul oricarui examen oftalmologie complet, este indicat pentru a stabili diagnosticul afectiunilor retinei si pe cele ale coroidei (membrana lipita de retina). El da posibilitatea, de asemenea, sa se observe vascularizatia retiniana, care poate fi modificata de numeroase boli. Examenul este efectuat cu doua tipuri de aparate: un oftalmoscop, cu sau fara interpunerea unei lentile puternic convergente, sau un biomicroscop lampa cu fanta), aceasta din urma necesitand interpunerea intre aparat si ochi a unei lentile de contact sau a unei lentile de examinare (lentila cu trei oglinzi). Oftalmoscopul serveste la examinarea polului posterior al ochiului (centrul retinei, papila si macula), in timp ce lentila cu trei oglinzi este utilizata pentru examinarea periferiei retiniene in caz de risc de dezlipire a retinei. O dilatatie pupilara prealabila poate fi provocata cu ajutorul unor colire midriatice cu scopul de a permite o viziune mai larga. Odata dilatatia realizata, examenul nu dureaza mai mult de 3 minute pentru un ochi. Dilatatia pupilei, care nu este practicata in cazul glaucomului cu unghi inchis, antreneaza o vedere vaga care ramane deranjanta timp de mai multe ore dupa examen.
Enciclopedia universala: Definitii din categoria articole cu litera E
Examen Doppler - enciclopedia universala
Examen Doppler: Examen care utilizeaza ultrasunetele pentru a masura viteza circulatiei sangvine. Examenul Doppler este prescris, in principal, in cardiologie (afectiuni ale inimii, ale arterelor si ale venelor) si in neurologie (afectiuni ale creierului). Examenul Doppler cardiac permite studierea miscarilor sangelui intre diferitele cavitati cardiace. El este solicitat atunci cand se banuieste o comunicare anormala intre auricule sau ventricule, ori o anomalie de functionare a valvelor cardiace (ingustarea sau insuficienta valvulara). Examenul Doppler transcranian permite studierea miscarilor sangelui in arterele intracerebrale, urmarite prin oasele craniului. Examenul Doppler vascular permite studierea miscarilor sangelui in arterele sau in venele organismului. El permite, de asemenea, analiza unei arteriopatii a membrelor inferioare si depistarea unei flebite. O sonda emite ultrasunete care se reflecta pe globulele rosii apoi sunt culese de un receptor situat pe aceeasi sonda. Se produce un efect Doppler: frecventa undelor reflectate depinde de viteza globulelor rosii (frecventa creste cu viteza) si permite deci masurarea vitezei. Aparatul emite un sunet cu atat mai ascutit cu cat viteza este mai mare si mai ales furnizeaza un grafic pe ecranul de televizor sau pe hartie. Cuplarea cu ecografia permite vizualizarea formei structurii anatomice examinate (artera, inima), vedere in sectiune, in acelasi timp cu fluxul sangvin care o traverseaza. Utilizarea diferitelor tipuri de sonde si a frecventelor variate permite studiul structurilor vasculare mai mult sau mai putin profunde. Pentru desfasurarea examenului Doppler nu necesita nici o pregatire deosebita, nici anestezie, nici spitalizare; el este nedureros. Regiunea examinata este dezbracata, iar medicul pune pe piele o sonda in forma de creion, apoi o deplaseaza, paralel cu traiectul arterei studiate, de exemplu. Dupa examen nu este necesara nici o supraveghere, deoarece acesta nu antreneaza vreun efect secundar.
Enciclopedia universala: Definitii din categoria articole cu litera E
Examenele sistemului endocrin - enciclopedia universala
Examenele sistemului endocrin: Acestea sunt de doua tipuri: dozarile biologice de hormoni si examenele morfologice ale glandelor. Explorarea biologica permite sa se puna in evidenta o anomalie a secretiei hormonale. Se pot doza chiar hormonii (in sange, in urina si, uneori, in saliva) si/sau elementul pe care hormonii il controleaza (de exemplu, glicemia sau calcemia). Dupa hormonul studiat, interpretarea rezultatelor trebuie sa tina cont de diferiti factori (ora de prelevare, nivelul unui alt hormon, tratamentul in curs etc.). Explorarea morfologica serveste la vizualizarea insasi a glandei si face apel la tehnicile de ecografie, de scaner, de imagerie prin rezonanta magnetica (IRM.) si uneori prin scintigrafie. Patologia sistemului endocrin. Ea acopera disfanctiile hormonale si/sau anomaliile morfologice ale glandelor, aceste doua fenomene nefiind intotdeauna asociate. Disfunctiile de secretie hormonala sunt insuficientele sau excesele de secretie. Primele afecteaza una sau mai multe glande, iar cauzele lor sunt diverse (necroza hemoragica, ablatie chirurgicala, deficit enzimatic congenital, anomalie genetica): hipopituitarism, nanism, de origine hipofizara, diabet insipid, insuficienta suprarenaliana, hipotiroidie, hipogonadism, hipoparatiroidie, diabet insulinodependent. Excesele de secretie hormonale sunt provocate de cele mai multe ori de un adenom (tumora benigna) care este secretant ori, mai rar, de o hiperplazie (dezvoltarea tesutului glandei) difuza; este vorba de o hiperprolactinemie, de agromegalie sau de gigantism, de hipercorticism, de hiperaldosteronism, de hipertiroidie, de hiperparatiroidie. Tratamentul insuficientelor endocriniene se numeste substitutiv, aducand zilnic hormonul care lipseste sau o substanta analoaga care are aceleasi efecte. De cele mai multe ori, el trebuie sa fie urmat toata viata. Hipersecretiile hormonale pot fi corectate prin luarea de medicamente care inhiba sinteza hormonala (de exemplu, antitiroidienele de sinteza), prin ablatia chirurgicala in totalitate sau partiala a unei glande sau inca prin distrugerea sa cu izotopi radioactivi (radioterapie externa in caz de boala hipofizara, absorbtia de iod 131 in caz de atingere tiroidiana). Anomaliile de morfologie ale glandelor cuprind hiper-plazia (cresterea in volum a glandei, din care face parte gusa) si tumorile, benigne sau maligne (chist, nodul, adenom, feocromocitom). Tratamentul lor este fie chirurgical, fie medicamentos.
Enciclopedia universala: Definitii din categoria articole cu litera E
