´╗┐

Enciclopedia universala

articole cu litera G - pagina 67

Grefa de inima - enciclopedia universala

Grefa de inima:  Implantare a inimii de la un donator pe un bolnav primitor. Majoritatea grefelor cardiace practicate astazi se realizeaza cu grefoane umane; totusi, mica disponibilitate a transplantelor si contextul urgent in care trebuie efectuata interventia au facut necesara cautarea unor solutii de substitutie: transplantarea de inimi de animale (maimute mari), pe de o parte, punerea la punct a unei inimi artificiale, pe de alta parte. Grefa se practica in cazurile de insuficienta cardiaca terminala, atunci cand alte mijloace terapeutice au devenit ineficiente: infarcte importante sau repetate care au distrus cea mai mare parte a muschiului cardiac, boli ale miocardului sau ale valvulelor cardiace intr-un stadiu avansat. Insuficienta cardiaca arc rasunet si asupra plamanilor: de asemenea, in caz de atingere pulmonara, se poate practica o grefa inima-plamani. Inaintea grefei este indispensabil un bilant, deoarece anumite boli interzic sa se procedeze la o grefa de inima, ca, de exemplu, o osteoporoza (decalcefiere osoasa) importanta, un ulcer de stomac, o boala pulmonara grava, o insuficienta renala sau leziuni arteriale difuze. Problema cea mai delicata este cea a datei la care trebuie intervenit: a opera prea devreme echivaleaza cu asumarea inutila a unui risc operator legat de transplantare; a astepta prea mult poate insemna un risc de moarte subita a bolnavului sau de aducere a acestuia intr-o stare prea grava pentru a mai putea fi operat. Din aceste motive au fost puse la punct teste pentru a aprecia cat mai bine gravitatea starii bolnavului si a fixa cat mai precis posibil ragazul convenabil. Pacientul c inscris atunci pe o lista de candidati la grefa de inima si beneficiaza de o interventie mai mult sau mai putin rapida dupa gravitatea starii sale. Grefa cardiaca este o operatie grea, cu numeroase constrangeri: trebuie ca inima donatorului sa mai bata in momentul prelevarii sale, ceea ce presupune ca donatorul sa fie in stare de moarte cerebrala; pe de alta parte, timpul de care se dispune intre prelevare si implantare este scurt (10 ore maximum). Compatibilitatea imunologica intre donator si primitor, studiata prin compararea grupurilor lor tisulare si sangvine (indeosebi sistemele HLA, ABO si Rhesus), trebuie sa fie cea mai buna posibila pentru a reduce la maximum riscul de rejectie. Interventia necesita realizarea unei circulatii cxtracorpo-rale care sa asigure un aport de sange oxigenat creierului si principalelor organe vitale. Inima primitorului este indepartata in cvasitotalitatea sa, peretii exteriori ai auriculelor, precum si orificiile vaselor care se deschid in inima (aorta, venele cave, vasele pulmonare etc.) raman totusi pe loc. In caz de urgenta sau de nedisponibilitate a unui grefon, poate fi avuta in vedere implantarea unei inimi artificiale, din material inert neorganic. Aceasta ultima tehnica are avantajul de a suprima complicatiile de ordin imunologic; ea prezinta totusi inca destule inconveniente, mai ales vasculare (formarea frecventa de cheaguri); la aceasta se recurge deci cel mai des in mod provizoriu, asteptand sa fie posibila o grefa de inima organica. Principalele complicatii ale grefei de inima sunt de ordin imunologic, survenirea unei rejectii putand necesita o retransplantare de urgenta. Se incearca prevenirea prin prescrierea sistematica de imunosupresoare (derivati de cortizon si ciclosporina, indeosebi). Acesta este, in general, bun, cu aproximativ 80% supravietuiri de un an si un procentaj de deces de ordinul a 5% pentru fiecare an urmator. In sfarsit, calitatea vietii unui subiect care a suferit o grefa de inima poate redeveni cu totul normala, indeosebi cu reluarea unei activitati fizice satisfacatoare si chiar cu practicarea unui sport.

Enciclopedia universala: Definitii din categoria articole cu litera G

Grefa de maduva osoasa - enciclopedia universala

Grefa de maduva osoasa:  Inlocuire a maduvei osoase a unui pacient atins de o boala hematologica cu celule de maduva osoasa prelevate de la un subiect sanatos. Unul din principalele roluri ale maduvei osoase este acela de a produce, multumita anumitor celule numite celule-suse, elementele diferitelor descendente sangvine (globulele rosii, majoritatea globulelor albe, plachetele etc.). Orice boala a celulelor-suse poate necesita o grefa de maduva: leucemia (proliferarea de globule albe si a celulelor lor de origine in maduva osoasa si in sange), hipoplazia sau aplazia medulara (insuficienta sau absenta producerii diferitelor descendente). Bolnavii trebuie sa fie, in general, sub varsta de 50 de ani si intr-o buna stare fiziologica, avand in vedere frecventa si gravitatea complicatiilor. Orice grefa de maduva tebuie sa fie precedata de o distrugere cat mai complet posibila a maduvei osoase a primitorului cu scopul ca boala sa nu recidiveze pe maduva grefata. Aceasta distrugere este obtinuta, in general, prin chimioterapie si radioterapie intensive. Prelevarea maduvei osoase a donatorului se efectueaza de cele mai multe ori sub anestezie generala, prin punctie la nivelul oaselor iliace sau a sternului. In general, se scot 200 pana la 5 mililitri de maduva. Aceasta prelevare, care seamana cu donarea de sange, este efectuata de la un subiect viu si nu antreneaza nici o consecinta ulterioara asupra sanatatii donatorului. Maduva astfel recoltata este filtrata, congelata si pregatita pentru grefare, care va avea loc mai tarziu printr-o simpla transfuzie: celulele-suse ale donatorului vor merge sa colonizeze spontan tesutul osos al primitorului, golit de celulele sale suse bolnave.

Enciclopedia universala: Definitii din categoria articole cu litera G

Grefa de os - enciclopedia universala

Grefa de os:  Transplantare chirurgicala a unui fragment osos. De departe cea mai practica dintre grefele de os, ea consta in prelevarea unui fragment de la subiectul in cauza la nivelul tibiei sau crestei iliace (marginea superioara a osului bazinului). Autogrefele sunt intrebuintate pentru a usura consolidarea unui os fracturat. Ele sunt utilizate, de asemenea, pentru a realiza ceea ce se numeste butee (obstacol plasat intr-o articulatie pentru a limita miscarile excesive si pentru a preveni astfel luxatiile). Grefonul este pus si incastrat in locul pierderii de substanta si, la nevoie, fixat cu suruburi. Autogrefele au foarte bune rezultate, incorporarea grefonului in osul grefat efec-tuandu-se intr-un rastimp de 6 saptamani. Alogrefa se foloseste atunci cand pierderea de substanta este foarte mare, de exemplu dupa ablatia tumorilor osoase. Grefonul provine atunci de la o persoana decedata sau operata (ablatia capului femural in caz de artroza); el a fost tratat prin iradiere si conservat prin congelare sau liofilizare intr-o banca de organe. Grefonul este fixat cu ajutorul unui cui sau a unei placi atunci cand se reconstituie un os, cu ajutorul unei proteze atunci cand se reconstituie o articulatie si periferia ei. Rezultatul este mai putin bun decat al autogrefelor. In general, grefonul "nu prinde" si moare: el serveste atunci drept trama pe care sc reconstituie treptat noul os.

Enciclopedia universala: Definitii din categoria articole cu litera G

Grefa de piele - enciclopedia universala

Grefa de piele:  Grefa a unui fragment de piele, naturala sau dezvoltata in laborator, pe o regiune unde pielea a fost distrusa. Grefa de piele este utilizata mai ales in caz de arsura, dar si atunci cand o interventie chirurgicala a dus la indepartarea unei suprafete importante de piele (adesea pentru a trata un cancer) sau dupa o arsura. Pielea este prelevata de la insusi subiect, daca este posibil dintr-un loc putin vizibil (coapsa, partea de jos a burtii, pielea capului, regiunea inghinala etc.). In anumite cazuri, indeosebi in cazurile de pierderi importante de substanta, se poate ajunge la practicarea prelevarilor de portiuni de muschi subiacenti: atunci se vorbeste de lam-bouri musculocutanate. Mai rar, ne putem multumi cu mici cilindri de piele (grefe in pastila in ulcerele gambei). Grefonul este fie pus direct pe suprafata de grefat, fie tratat in laborator pentru ca celulele sa prolifereze: aceasta tehnica, numita cultura de epiderm, permite sa se produca pana la 1 metru patrat de epiderm nou plecand de la un grefon de 1 centimetru patrat. Interesul autogrefei consta in absenta rejectiei imunitare. Tesuturile subiectului stabilesc progresiv conexiuni cu grefonul si, in aproximativ 10 zile, grefa "prinde". Alogrefa este o tehnica mai rar aplicata, nu este indicata decat in caz de arsura intinsa, atunci cand subiectul nu mai are destula piele normala. Pielea grefata provine atunci de la persoane decedate, eventual dupa o perioada de conservare a gerfonului intr-o banca de organe. Ea este rapid respinsa de catre sistemul imunitar al bolnavului, dar permite sa se depaseasca dificultatile primelor zile, folosind ca pansament proviziu.

Enciclopedia universala: Definitii din categoria articole cu litera G

« 64 65 66

67

68 69 70 »
«

»