´╗┐

Enciclopedia universala

articole cu litera H - pagina 27

Hepatita - enciclopedia universala

Hepatita:  Inflamatie a ficatului, acuta sau cronica. Hepatitele toxice si medicamentoase pot fi cauzate de ntainistrarea de antibiotice, de antituberculoase, de paracetamol sau a unor hormoni. Hepatita acuta alcoolica se aseamana cu hepatita acuta toxica. Hepatitele acute bacteriene sau parazitare rezulta din afectiuni ca tuberculoza. Acestea sunt inconstante si de o intensitate variabila. Unele sunt comune tuturor hepatitelor: icterul, urina inchisa la culoare, scaunele decolorate, greturile, ficatul sensibil la palpare. Altele sunt functie de cauza: sindromul pseudogripal in caz de hepatita virala (oboseala intensa, dureri de cap, curbaturi si dureri articulare); ficatul tare si marit cu semne de impregnare alcoolica (piele fragilizata, dureri ale membrelor inferioare, tremuraturi etc.) in caz de hepatita alcoolica. Acesta este confirmat prin prelevarile sangvine care arata o crestere adesea importanta a trans-aminazelor (enzime hepatice), dovada a distrugerii acute si tranzitorii a celulelor ficatului, precum si o deviere a bilirubinei conjugatc (produs al hemoglobinei dupa legarea sa de albumina in ficat) si a fosfatazelor alcaline, dovada biologica a icterului. De asemenea, se mai cauta in sange, indeosebi la nivelul factorilor coagularii sangvine, intre care multi sunt elaborati de catre ficat, semnele insuficientei hepatocelulare cu scopul de a aprecia rasunetul hepatitei asupra functionarii ficatului. Studiul prelevatelor sangvine orienteaza, de asemenea, spre cauza hepatitei (prezenta de anticorpi antivirali, de exemplu). Evolutia este legata in mare parte de cauza, de terenul imunitar si de starea ficatului inainte sa fi survenit hepatita. Hepatitele virale evolueaza spontan in mod favorabil in majoritatea cazurilor, fara sechele. Hepatitele alcoolice pot necesita transferul pacientului la reanimare atunci cand exista semne asociate de insuficienta hepatica (hemoragii prin tulburari ale coagularii sangvine, encefalopatie); prognosticul este legat, in principal, de oprirea intoxicatiei alcoolice. Hepatitele medicamentoase regreseaza la oprirea tratamentului incriminat, dar, uneori, aceasta se intampla lent. Hepatitele bacteriene se vindeca in mod obisnuit rapid dupa prescrierea antibioticului potrivit. Hepatitele cronice. O hepatita este numita cronica atunci cand ea evolueaza pe o durata mai mare de 6 luni. Acestea sunt sensibil aceleasi cu cele ale hepatitelor acute. Simptomele hepatitei acute se regasesc, mai mult sau mai putin de importanta (dureri abdominale, icter, astenie), in hepatita cronica. Variind putin in functie de cauza, tratamentul vizeaza mai ales simptomele (administrarea de analgezice, transfuzii in caz de hemoragie digestiva, anastomoza portocava in caz de hipertensiune portala) si reechilibrarea nutritionala (administrare de vitamine si de oligoelemente). Gravitatea hepatitelor cronice este legata de posibilitatea aparitiei cu timpul a unei insuficiente hepatice ireversibile (tulburari ale coagularii sangvine, encefalopatie hepatica, acidoza metabolica) si o hipertensiune portala (stanjenire a circulatiei sangvine in vena porta). Aceasta evolutie este cauzata de constituirea unei ciroze. Cirozele pot in plus sa evolueze spre hepatocarcinom (cancer al ficatului).

Enciclopedia universala: Definitii din categoria articole cu litera H

Hepatita virala - enciclopedia universala

Hepatita virala:  Inflamatie a ficatului legata de o infectie virala. Leziunile ficatului din cursul hepatitelor virale sunt cauzate de doua tipuri de atingere care se conjuga: o atingere directa prin virus si o atingere indirecta prin reactie imunitara, anticorpii pacientului, produsi pentru a apara organismul impotriva virusului, atacand si propriul ficat. Virusurile responsabile sunt de doua feluri: virusurile hepatotrope, care ating aproape exclusiv ficatul, si cele pentru care atingerea hepatica nu constituie un element al bolii. Printre primele, cele hepatotrope, se deosebesc virusurile A, B, C, D si E. Virusul A, cauzatorul hepatitei A, cel mai anodin, nu duce la evolutia bolii spre cronicizare. Contaminarea se face pe cale digestiva prin apa, materii fecale si contaminarea fructelor de mare. Virusul B este cauzatorul hepatitei B, care evolueaza, de asemenea, de cele mai multe ori, in mod favorabil, trecerea la cronicitate nefiind observabila decat in 3-5% din cazuri. Modul de transmisie este sexual, sangvin (in cursul transfuziilor sau al utilizarii seringilor intrebuintate indeosebi de catre toxicomani) sau fetomatern (de la mama la fetus). Virusul C, individualizat mai de curand, este responsabil de hepatita C, care pare mai grava decat formele A si B, cu trecerea la cronicizare intr-un anumit numar de cazuri. Modul de transmisie, sexual, sangvin si transplacentar, este asemanator celui al hepatitei B. Virusurile D si E sunt individualizate inca si mai de curand decat virusul C. Alte virusuri care afecteaza ficatul, hepatita nefiind atunci decat unul dintre polii infectiei, sunt virusul lui Epstein-Barr, agentul mononucleozei infectioase, si citomegalovirusul, care infecteaza celulele sangvine. Diverse virusuri (ai gripei, rubeolei sau arbovirusuri) pot antrena si ele, intre altele, hepatite. Perioadele de incubatie sunt variabile: de la 15 la 45 zile pentru hepatita A si de la 45 la 160 zile pentru hepatita B Perioada zisa de invazie, care dureaza intre doua si sase zile, se caracterizeaza printr-un sindrom pseudogripal: febra, dureri articulare si musculare, uneori eruptie cutanata si adesea o senzatie puternica de oboseala. Faza zisa icterica se traduce prin aparitia unei ingalbeniri de o intensitate variabila cu urine inchise la culoare si scaune decolorate, oboseala persistenta, pierdere a poftei de mancare, greturi. Unele hepatite virale trec total neremarcate. Diagnosticarea se face pe baza dozarilor sangvine. Unele semne sunt comune tuturor hepatitelor: cresterea masiva a transaminazelor (enzime hepatice), dovedind distrugerea celulelor ficatului. Altele indruma spre o infectie virala: cresterea numarului de limfocite fara cresterea numarului altor globule albe, polinudearele. In sfarsit, serologiile specifice permit sa se identifice virusul in cauza. Majoritatea hepatitelor virale sunt benigne, cu vindecare completa si spontana intr-o luna sau doua; doar cateva forme sunt grave, fie dintr-o data (rare forme fulminante), fie de cele mai multe ori cand evolueaza spre cronicizare cu riscul cirozei si cancerizarii. In formele obisnuite, faza de regresie este inaugurata printr-o crestere importanta a volumului urinar. Toate simptomele dispar spontan fara nici o sechela. Tratamentul consta in esenta in masuri de igiena si de dietetica (odihna la pat; exclus consumul de alcool); starea de oboseala generala poate totusi sa persiste timp de cateva luni. Hepatitele grave, chiar fulminante, antreneaza in aproximativ 4 cazuri din 1 000, si indeosebi in ce priveste virusul B si virusul C, o evolutie severa cu semne de insuficienta hepatica (confuzie mintala, encefalopatie, hemoragii) necesitand transferarea intr-un serviciu de reanimare, chiar grefa hepatica de urgenta in cazul distrugerii totale a ficatului. Hepatitele cronice persistente au o evolutie mai lunga, simptomele subzistand timp de mai mult de 6 luni. Ele cer o supraveghere particulara a functiilor hepatice si a markerilor sangvini ai virusului. Vindecarea este totusi posibila. Orice tratament este inutil; bauturile alcoolice si medicamentele metabolizabile de catre ficat sunt interzise. Hepatitele cronice active, definite printr-o evolutie pe mai mult de 6 luni si prin caracteristici histologice, ca cele cu virusuri B si C in principal, reprezinta intre 3 si 10% din hepatitele virale. Riscul il constituie survenirea unei insuficiente hepatice si aparitia, cu timpul, a unui cancer al ficatului. Tratamentul consta in administrarea de anti-virale (vidarabina, interferon). In cele din urma poate fi necesara grefa. Un vaccin contra hepatitei A e pe cale sa fie pus la punct. Cel contra hepatitei B este, de asemenea, disponibil. Este recomandabil ca persoanele expuse riscului (personalul sanitar, politransfuzatii, drogatii, hemodializatii, homosexualii etc.) sa se vaccineze. Depistarea hepatitei B a devenit obligatorie la femeia gravida la 6 luni de sarcina din cauza riscului de transmisie a virusului la copil. Respectarea regulilor de igiena permite de asemenea prevenirea aparitiei hepatitelor virale: spalarea mainilor, verificarea prospetimii fructelor de mare (hepatitele A si E); utilizarea prezervativelor, a seringilor de unica intrebuintare de catre drogati (hepatitele B si D). In sfarsit, incalzirea in prealabil a produselor sangvine si cautarea anticorpilor la donatorii de sange au redus drastic riscul de transmisie sangvina a hepatitei C.

Enciclopedia universala: Definitii din categoria articole cu litera H

Hepatologie - enciclopedia universala

Hepatologie:  Specialitate medicala care studiaza functionarea si bolile ficatului si cailor biliare, in principal hepatitele, cirozele si cancerele.

Enciclopedia universala: Definitii din categoria articole cu litera H

Hepatomegalie - enciclopedia universala

Hepatomegalie:  Crestere in volum a ficatului. O hepatomegalie se observa in foarte numeroase circumstante: tumora benigna sau maligna, boala infectioasa sau parazitara a ficatului cu reactie inflamatorie, ciroza, insuficienta cardiaca dreapta (stagnarea anormala a sangelui in ficat). O hepatomegalie poate fi dureroasa, cu exceptia cazului unei ciroze.

Enciclopedia universala: Definitii din categoria articole cu litera H

« 24 25 26

27

28 29 30 »
«

»