Imunoglobulina - enciclopedia universala
Imunoglobulina: Proteina a serului sangvin secretata de catre plasmocite, provenite din limfocite (globule albe care intervin in imunitatea celulara) de tip B ca reactie la introducerea in organism a unei substante straine (antigen). Exista diferite tipuri de imunoglobuline: IgA joaca un rol important in lupta impotriva bacteriilor in mucoase (caile respiratorii, de exemplu); IgD intervin in maturarea limlbcitelor; IgE au un rol cheie in lupta impotriva parazitilor si in mecanismul alergiei. Ele sunt secretate impotriva aler-genelor (anumite tipuri de antigene) si antreneaza in organism eliberarea de histamina, substanta responsabila de aparitia simptomelor alergiei; IgG sunt produse in cursul unui contact cu antigenul, contact care se prelungeste, sau in cursul unui al doilea contact al organismului cu un antigen. Acesta e. ste ras-punsul-memorie, principiul in baza caruia functioneaza imunitatea dobandita si vaccinurile; IgM sunt imunoglobulinele secretate in cursul primului contact al organismului cu un antigen. O imunoglobulina este capabila sa se fixeze pe antigenul care a provocat sinteza sa; ea primeste atunci denumirea de anticorp. Imunoglobulinele neutralizeaza antigenele si le impiedica sa se reproduca. Antigenele sunt in continuare distruse de catre complement (sistem enzimatic) sau de catre celulele fagocitare (macrofage, limfocite T, polinucleare neutrofile, monocite) care se fixeaza la randul lor pe imunoglobuline. Imunoglobulinele, de origine animala sau umana, sunt utilizate ca medicamente in imunoterapie. Ele sunt indicate in prevenirea si in tratamentul bolilor infectioase (tuse convulsiva, hepatite A si B, oreion, rabie, rubeola, tetanos, varicela, zona zoster), in caz de deficit imunitar global si in prevenirea incompatibilitatii Rhesus. Administrate pe cale subcutanata, intramusculara sau intravenoasa lenta, ele ofera o protec-tie rapida, dar de durata limitata.
Enciclopedia universala: Definitii din categoria articole cu litera I
Imunologie - enciclopedia universala
Imunologie: Specialitate biologica si medicala carc studiaza totalitatea mecanismelor de aparare ale organismului impotriva antigenelor (agentii patogeni exteriori).
Enciclopedia universala: Definitii din categoria articole cu litera I
Imunostimulant - enciclopedia universala
Imunostimulant: Substanta care stimuleaza sistemul imunitar, sistemul care asigura apararea organismului. lmunostimulantii specifici sunt vaccinurile. Destinate prevenirii bolilor infectioase, fiecare dintre ele nu este eficace decat impotriva unui germene precis. lmunostimulantii nespecifici cuprind substante identice cu substantele organismului (interleukine, interferoni), substante de origine bacteriana si substante diverse (leva-misol). Folosite pentru tratarea cancerelor, infectiilor (respiratorii etc.), deficitelor imunitare, bolilor autoimune (in care sistemul imunitar ataca insusi organismul), ele stimuleaza global mijloacele de aparare, dar eficacitatea lor este adesea partiala.
Enciclopedia universala: Definitii din categoria articole cu litera I
Imunosupresia - enciclopedia universala
Imunosupresia: Numita, de asemenea, imunodepresie, aceasta inhibitie a reactiilor excesive sau anormale ale sistemului imunitar este indicata global in alergii, cancere, boli autoimune (caracterizate printr-o dereglare a sistemului imunitar, care ataca insusi organismul subiectului) si in rejectiile de grefa. Metodele chimice implica administrarea de medicamente numite imunosupresoare. Ele apartin la 3 categorii: corticosteroizii, antimetabolitii (azatioprina) si alchilantii (ciclo-fasfamida, clorambucil, melfalan). Metodele fizice includ iradierea organelor limfoide (maduva osoasa, ganglionii limfatici) si plasmafereza. Aceasta din urma consta in prelevarea sangelui de la bolnav, in separarea celulelor (globule albe, globule rosii si plachete) din plasma bolnavului, care contine anticorpii anormali, si in reinjectarea celulelor in plasma de substitutie. Metodele chirurgicale constau in practicarea ablatiei timusului in caz de miastenie (boala autoimuna insotita adesea de o hipertrofie a timusului) sau a splinei in caz de purpura trombocitopenica, avand in vedere ca atunci plachetele sunt distruse excesiv de acest organ. Administrarea de ciclosporina A a permis diminuarea semnificativa a numarului de respingeri de grefa prin neutralizarea limfocitelor T auxiliare, reducand secretia de interleukina 2. Administrarea de anticorpi monoclonali pufin specifici, fabricati prin inginerie genetica si obtinuti plecand de la o descendenta celulara unica, denumita clona, inlocuieste azi injectarea de seruri antilimfocite T, fabricate prin imunizarea cailor si iepurilor impotriva limfocitelor T umane. Anticorpii monoclonali sunt indreptati impotriva unor limfocite T si B activate sau impotriva unor citokine. Anticorpii anti-CD3 sunt prescrisi uneori in cursul grefelor, iar anticorpii anti-CD4, in cursul bolilor autoimune, in particular impotriva poliartritei reumatoide. Unele dintre ele sunt inca doar experimentale. Administrarea de anticorpi monoclonali specifici, care nu recunosc decat o proportie infima de limfocite, cele care sunt patogene, este in curs de experimentare. Vaccinarea bolnavului impotriva propriilor sale limfocite patogene a fost practicata la om.
Enciclopedia universala: Definitii din categoria articole cu litera I
