Imunosupresor - enciclopedia universala
Imunosupresor: Medicament care atenueaza sau suprima reactiile imunitare ale organismului. Imunosupresoarele se prescriu, in principal, in cursul unei grefe, cu intentia de a limita fenomenele de rejectie, si in bolile autoimune. Micsorand raspunsurile imunitare ale organismului, imunosupresoarele il expun la complicatii infectioase virale sau bacteriene, iar pe termen lung, la dezvoltarea afectiunilor maligne (indeosebi limfoame). O supraveghere foarte regulata a bolnavilor tratati cu imunosupresoare este deci indispensabila. In caz de efecte nedorite, se pot diminua dozele, se poate trata afectiunea in cauza sau, daca aceasta nu este posibil, se poate schimba imunosupresorul.
Enciclopedia universala: Definitii din categoria articole cu litera I
Imunoterapie - enciclopedia universala
Imunoterapie: Tratament al bolilor prin modificarea activitatii sistemului imunitar. Imunoterapia consta fie in a stimula raspunsul imun atunci cand el este insuficient (imunostimulare), fie in a-l jugula atunci cand produce efecte excesive sau nedorite (imunosupresie). Imunostimularea. Aceasta stimulare a unui sistem imunitar deficient sau "debordat" este indicata in tratamentul deficitelor imunitare, al infectiilor si al cancerelor. Grefa de maduva osoasa este indicata in tratarea deficitelor ereditare ale imunitatii celulare (limfocite T) si humorale (limfocite B). Celulele-suse provenite din maduva unui donator compatibil sunt injectate pe cale venoasa si colonizeaza maduva bolnavului. Injectarea de imunoglobuline polivalente (active pe un mare numar de antigene), pe cale intramusculara sau intravenoasa, este indicata in tratamentul unui deficit imunitar humoral foarte rar: agamaglobulinemia lui Bruton. Administrarea de antigene produse plecand de Ia bacterii, care stimuleaza apararea imunitara, a fost folosita ca tratament de completare in cancer. Eficacitatea sa este discutata in infectiile bronsice cronice, inclusiv la copil. Administrarea de hormoni timici de sinteza este utilizata in tratamentul deficitelor imunitare celulare. Administrarea citokinelor (substanta avand un rol in stimularea imunitatii), fabricate prin inginerie genetica, este indicata in tratamentul unor cancere. Interferonul, antiviral si antitumoral, si interleukina 2 sunt cele mai folosite. Vaccinarea este cel mai clasic dintre procedeele de imunostimulare specifica cu o bacterie, un virus sau un parazit, in scop preventiv. Seroterapia este utilizata in situatii de urgenta. Se dispune de anticorpi activi impotriva tusei convulsive, citomega-lovimsului, hepatitei B, oreionului, rabiei, rujeolei, rubeolei, tetanosului, varicelei si zonei zoster.
Enciclopedia universala: Definitii din categoria articole cu litera I
Imunoterapie anticanceroasa - enciclopedia universala
Imunoterapie anticanceroasa: Tratare a unui cancer prin stimularea sistemului imunitar. Imunoterapia anticanceroasa, in studiu de aproape un secol, ramane si azi in faza experimentala. Totusi, ea face obiectul a numeroase incercari terapeutice in intreaga lume si este vorba, fara indoiala, de mari perspective in tratarea si vindecarea cancerelor. Actualmente se cunosc doua mari tipuri de tratament: administrarea de citokine si imunoterapia celulara.
Enciclopedia universala: Definitii din categoria articole cu litera I
In vivo - enciclopedia universala
In vivo: Se spune despre reactiile chimice, fizice sau despre interventiile practicate pe fiinta vie, fie in scop de experimentare sau cercetare, fie in scop diagnostic sau terapeutic.
Enciclopedia universala: Definitii din categoria articole cu litera I
