Insuficienta renala - enciclopedia universala
Insuficienta renala: Reducere a capacitatii rinichilor de a asigura filtrarea si eliminarea produselor de rebut ale sangelui, de a controla echilibrul corpului in apa si saruri si de a regulariza presiunea sangvina. Insuficienta renala, cronica sau acuta, nu este o boala in sine: ea rezulta din afectiunile care ating rinichii, caracterizata printr-o diminuare a numarului de nefroni, aceste unitati functionale al caror element principal este glomerulul, mica sfera in care se efectueaza filtrarea sangelui si unde se elaboreaza urina primara. Insuficienta renala cronica. In aceasta insuficienta renala, atingerea glomerulara este ireversibila; gradul ei de gravitate este totusi variabil. Aproape toate bolile care ating rinichii pot evolua spre o insuficienta renala cronica, ele se pot clasifica in doua categorii: bolile renale propriu-zise, fie ca ele ating exclusiv rinichii sau nu (diabet) si bolile cailor excretorii (calice, bazinet, uretera, vezica), congenitale (malformatie, de exemplu) sau dobandite (tumora a vezicii, de exemplu). Insuficientele renale cronice minime sau moderate nu antreneaza, in general, decat putine semne. Ele sunt adesea diagnosticate in mod intamplator, de exemplu cu ocazia unui bilant privind hipertensiunea arteriala, prin proteinurie (prezenta proteinelor in urina) sau hematurie (prezenta sangelui in urina). Insuficientele renale cronice mai avansate au, din contra, consecinte clinice si biologice importante si complexe. O insuficienta renala sc complica aproape intotdeauna cu o anemie legata de diminuarea secretiei de eritropoietina (hormonul care Stimuleaza producerea de globule rosii de catre maduva osoasa) de catre rinichi si antrenand o stare de oboseala, o gafaiala, dificultati in realizarea de eforturi fizice. In plus, ea poate sa se traduca printr-o hipertensiune arteriala; complicatii osoase grupate sub termenul de osteodistrofie renala, provocand o demineralizare osoasa si o intarziere a cresterii denumita nanism renal la copil; complicatiile nervoase antrenand indeosebi tulburari senzitive, chiar o paralizie motorie; o retentie de sodiu la originea consecintelor cardiace grave ca o insuficienta cardiaca stanga care se manifesta printr-un edem pulmonar acut; o crestere a nivelului potasiului in sange, aflata uneori la originea tulburarilor de ritm cardiac. Diagnosticarea insuficientei renale se bazeaza pe punerea in evidenta a diminuarii functiei de filtrare glomerulara printr-o crestere a nivelului sangvin al creatininei. Examenul consta in masurarea clearance-lui creatininei, adica a numarului de mililitri de plasma necesari pentru ca glomerulii sa se poata debarasa de aceasta substanta de origine musculara intr-un minut. Clearance-ul normal al creatininei este de 130 mililitri/minut. Urmarirea regulata a cifrelor pentru clearance permite in plus sa se supravegheze evolutia unei insuficiente normale aliate sub tratament. Subiectul trebuie sa urmeze un regim sarac in proteine si in sodiu (sare); alimentele bogate in potasiu (fructe, ciocolata) trebuie sa fie evitate, chiar interzise. Tratamentele medicamentoase lupta impotriva simptomelor insuficientei renale: antihipertensoare, derivati de vitamina D, calciu, medicamente destinate scaderii nivelului de fosfor si de potasiu in sange. Dializa devine indispensabila atunci cand clearance-ul creatininei este mai mic de 10 mililitri/minut; exista doua tipuri de dializa: hemodializa, sau rinichiul artificial, in care sangele este epurat in afara organismului, printr-o membrana artificiala, si dializa peritoneala, in cursul careia peritoneul bolnavului este utilizat ca membrana de filtrare. Grefa de rinichi este singura posibilitate de tratament definitiv al insuficientei renale. Larg raspandita actualmente, grefa de rinichi priveste pacientii relativ tineri (pana la 6(1 de ani in medie) si a caror boala nu este susceptibila sa se reproduca pe grefon. Insuficienta renala acuta este o insuficienta renala in care pierderea functiei renale este brusca, dar, in general, reversibila. Spre deosebire de insuficienta renala cronica, insuficienta renala acuta se vindeca de cele mai multe ori fara sechele. Dupa mecanismele in cauza, se deosebesc trei tipuri de insuficienta renala acuta. Insuficienta renala acuta functionala este cauzata de un soc hipovolemie (diminuarea brutala si importanta a volumului sangvin circulant cu scaderea presiunii arteriale), antrenand o scadere a debitului sangvin care iriga rinichii, si nu de leziuni anatomice ale tesutului renal. Ea poate fi provocata de o hemoragie acuta abundenta, de o slabiciune cardiaca, de o deshidratare intensa, de o diaree persistenta sau in urma unor varsaturi abundente, unui soc alergic etc. Insuficienta renala acuta organica este consecutiva unor alterari anatomice ale tubulilor (necroza tubulara acuta) sau ale tesutului interstitial (nefrita interstitiala acuta) al rinichiului. Aceste leziuni pot fi consecinta unei intoxicatii (medicamente, produse iodate utilizate pentru examene radiografice), unei reactii alergice, unui proces infectios etc. Insuficienta renala acuta mecanica este legata de aparitia brusca a unui obstacol (calcul, tumora) pe caile excretorii (bazinete, uretere, vezica). Semnul clinic cel mai revelator al insuficientei renale acute este anuria (oprirea oricarei produceri de urina de catre rinichi). Totusi, volumul urinelor poate sa nu fie decat diminuat, chiar poate sa ramana normal. Compozitia urinei este modificata: urina este foarte concentrata in potasiu si saraca in sodiu in ca/ de insuficienta renala acuta functionala sau, invers, saraca in potasiu si bogata in sodiu, in caz de insuficienta renala acuta organica. Ca pentru orice insuficienta renala, acesta nc bazeaza pe punerea in evidenta a diminuarii filtrarii glomerulare prin masurarea crestcrii nivelului sangvin de creatinina la pacientii carc au avut anterior niveluri normale, in caz de insuficienta renala acuta mecanica, trebuie facut apel la urografie, ecografic si la scaner cu scopul de a vizualiza obstacolul. Insuficienta renala acuta functionala dispare rapid dupa tratarea cauzei sale: transfuzie masiva in caz de hemoragie, perfuzare de ser salin in caz de deshidratare etc. Totusi, daca acest tratament nu este intreprins destul de precoce, ea poate sa sc tramsforme intr-o insuficienta renala acuta organica, mai severa. Insuficienta renala acuta organica dispare, in general spontan, in doua sau trei saptamani, perioada in timpul careia trebuie de cele mai multe ori sa se recurga la metodele de epurare extrarenalc (hemodiali/. a sau dializa peritoneala). Insuficienta renala acuta mecanica este, in general, rapid reversibila dupa o interventie chirurgicala constand in indepartarea obstacolului sau in derivarea urinei intr-o modalitate care sa asigure reluarea functiei renale. Totusi, la unii bolnavi, dereglarile sangvine generate de insuficienta renala sunt acelea carc, inaintea oricarui act chirurgical, necesita o epurare a sangelui prin hemodializa.
Enciclopedia universala: Definitii din categoria articole cu litera I
Insuficienta respiratorie - enciclopedia universala
Insuficienta respiratorie: Incapacitate acuta sau cronica, a plamanilor de a asigura functia lor, carc se traduce printr-o diminuare a concentratiei de oxigen in sange si uneori printr-o crestere a concentratiei sangvine de dioxid de carbon. Exista doua forme principale de insuficienta respiratorie: insuficienta respiratorie acuta si insuficienta respiratorie cronica. Insuficienta respiratorie acuta. Insuficienta respiratorie acuta (IRA.) este o scadere busca si severa a functiei respiratorii, carc compromite schimburile gazoase intre aer si sange si care poate antrena moartea. O insuficienta respiratorie acuta poate surveni prin mecanisme diverse. Insuficienta respiratorie acuta prin hipoventilatie poate fi provocata printr-o obstructie a cailor aeriene (bronho-pneumopatie cronica obstructiva severa, astm, tumora bronsica), printr-un traumatism toracic, prin deformatii rahidicnc importante (cifoscolioze) sau printr-o atingere neurologica centrala (coma) sau periferica (poliomielita). Insuficienta respiratorie acuta prin alterarea membranei alveolocapilare (locul schimburilor gazoase aer-sange) poate fi provocata de o inhalare de gaze sufocante, de o pneumopatie virala, de o insuficienta ventriculara stanga. Insuficienta respiratorie acuta prin decompensarea unei insuficiente respiratorii cronice este de cele mai multe ori de origine infectioasa. Semnele comune tuturor insuficientelor respiratorii acute sunt consecintele alterarii schimburilor gazoase: tulburari de ritm respirator, cianoza, tahicardie cu hipertensiune artificiala, tulburari neuropsihice variate putand merge pana la coma. Diagnosticarea este, in principal, clinica si se impune spitalizarea de urgenta intr-un serviciu de reanimare. Tratamentul se face intotdeauna de urgenta. El consta in suplinirea functiei respiratorii slabite si, simultan, in tratarea cauzei atunci cand este posibil (antibiotice, de exemplu). Se poate merge de la simpla oxigenoterapic (imbogatirea in oxigen a aerului inspirat) la asistarea ventilatoric partiala sau completa cu ajutorul respiratoarelor artificiale, care sunt racordate la bolnav prin intermediul unei sonde de intubatie endotraheale sau al unei traheotomii. Prognosticul, o data faza acuta tratata, depinde de terenul respirator si de originea prabusirii lui. Insuficienta respiratorie cronica (IRC.) este o insuficienta respiratorie permanenta ce rezulta din evolutia a numeroase afectiuni respiratorii. Cele mai multe dintre insuficientele respiratorii cronice sunt legate de o obstructie a cailor aeriene prin bronhopatie cronica, astm sau emfizem: acestea sunt insuficientele respiratorii cronice obstructive. Altele, numite insuficiente respiratorii cronice restrictive, sunt consecutive unei diminuari a volumelor respiratorii legata fie de o atingere ncuromusculara (poliomielita, scleroza laterala amiotrofica, miopatie), fie de o atingere osoasa (cifoscolioza grava, spondilartrita anchilozanta), fie de leziuni pulmonare (pneumectomie sau lobectomie pentru cancer, tuberculoza si sechelele ei, fibroza pulmonara). O insuficienta respiratorie cronica se traduce printr-o respiratie dificila cu distensie toracica, tiraj (scobirea spatiilor
Enciclopedia universala: Definitii din categoria articole cu litera I
Insuficienta tricuspidiana - enciclopedia universala
Insuficienta tricuspidiana: Defect de inchidere a valvulei tricuspide (intre auriculul drept si ventriculul drept) care antreneaza un reflux de sange din ventriculul drept in auriculul drept in timpul sistolei. Insuficienta tricuspidiana poate da loc unor semne de insuficienta cardiaca dreapta, cu edem (acumulare de lichid, apoi umflare) al gleznelor si al abdomenului, cu un ficat mare, sensibil, si dilatarea venelor gatului. Tratarea insuficientei tricuspidiene cu diuretice si inhibitori ai enzimei de conversie indeparteaza de obicei simptomele. Daca ele persista, poate fi avuta in vedere o interventie de chirurgie vasculara sau inlocuirea valvulei deficiente (punerea unei proteze), ceea ce este foarte rar necesar.
Enciclopedia universala: Definitii din categoria articole cu litera I
