Ion Luca Caragiale - enciclopedia universala
Ion Luca Caragiale: (n. 30 ianuarie 1852 Haimanale, azi I.L. Caragiale, jud. Prahova - d . 22 iunie1912, Berlin, Germania) - scriitor.Nepotul lui Costache C. A urmat clasa de mimica si declamatie a unchiului sau C. C. (1868-1870) . A luat parte la revolutia de la Ploiesti a lui Candiano Popescu (1870) . A fost adus la Junimea bucuresteana de Eminescu (1878) si a devenit in acelasi an redactor la ziarul Timpul, impreuna cu Eminescu si Slavici. A editat publicatii satirico-umoristice: Claponul, 1877; Calendarul Claponului, 1878; Moftul roman, 1893 - impreuna cu A. Bacalbasa - si revista Vatra (1894-1896) impreuna cu Ioan Slavici si George Cosbuc. Membru de onoare post mortem al Academiei (1948) . A ridicat dramaturgia romaneasca la unprestigiu european - Eugene Ionesco se declara, in Notes et contrenotes, elevul sau- fiind creator al unor tipuri memorabile si alunor formulari devenite proverbiale in limbajul uzual. A scris comedii: O noapte furtunoasa, 1879; Conu 'Leonida fata cu reactiunea, 1880; O scrisoare pierduta, 1884; D-ale carnavalului, 1885 si o drama: Napasta, 1890, care a generat un proces literar in urma acuzatiei de plagiat (avocatul lui Caragiale a fost B. St. Delavrancea) . Volumele Teatru, 1891 si Napasta au fost respinse de la Premiul Academiei (raportor B. P. Hasdeu) . A mai scris proza scurta: Schite, 1896; Momente, 1901, unde satirizeaza, ca si in teatru, moravurile politice si tarele micii burghezii.Dupa revolutia din 1989, a existat un partid politic, Partidul Liber Schimbist (1990-1993) , care se reclama de la Caragiale (presedinte fondator St. Cazimir, exeget al operei Iui Caragiale) si exista Academia Catavencu, fundatie si publicatie satirico- umoristica (fondator poetul Mircea Dinescu) . A mai scris si nuvele psihologice: O faclie de Pasti, 1892 si fantastice: Kir lanulea, prelucrare dupa Belfegor Arcidiavolo de Machiavelli si Abu Hassan, prelucrare dupa Omie si una de nopti. S-a ridicat impotriva celor care au inabusit in sange rascoala de la 1907 inDie Zeit, cu titlul 1907.
Enciclopedia universala: Definitii din categoria articole cu litera I
Ionescu, Eugen (Eugene Ionesco) - enciclopedia universala
Ionescu, Eugen (Eugene Ionesco): (n. 26 noiembrie 1912, Slatina - d. 28 martie 1994, Paris) - dramaturg. Mama frantuzoaica. A absolvit Literele si Filosofia la Bucuresti. Se considera discipolul: lui I. L. Caragiale si al lui Urmuz. Stabilit in Franta in 1939, a devenit membru al Academiei Franceze (1970) . A debutat ca poet: Elegii pentru fiinte mici, 1931 si a colaborat la numeroase publicatii. A scris volumul de eseuri Nu, 1934, Premiul Editurii Fundatiilor, care afirma principiile literare ale autorului, prin negarea trecutului. Considerat in Franta unul dintre promotorii literaturii absurdului prin dramaturgia sa: La cantatrice chauve, anti-piece suivie d'une scene inedite (Cantareata cheala, antipiesa urmata de o scena inedita) , 1964; Les Chaises, farce tragique (Scaunele, farsa tragica) , 1973; Antidotes, 1977; Chaque matin (In fiecare dimineata) , 1988.
Enciclopedia universala: Definitii din categoria articole cu litera I
Ionescu, Gellu - enciclopedia universala
Ionescu, Gellu: (n. 8 iunie 1937, Galati; prenume la nastere: Gheorghe) teoretician literar. Studii de inginerie miniera neterminate, Filologia la UniversitateaBucuresti, cadru didactic al Universitatii. A tinut la Steaua cronica traducerilor. Plecat dintara in 1982 (Franta) , apoi Germania (1983) . A lucrat la postul de radio Europa Libera. Presedinte al Societatii culturale romano - germane Apozitia din Munchen. Lucrari: Romanul lecturii, 1976, debut; Orizontul traducerii, 1981; Anatomia unei negatii, 1991; Copacul din campie, 2003, Marele Premiu ASPRO. A scos, impreuna cu George Gana, editia Tudor Vianu Opere, 11 volume.
Enciclopedia universala: Definitii din categoria articole cu litera I
Ionescu, Nae - enciclopedia universala
Ionescu, Nae: (n. 4/16 iunie 1890, Braila - d. 15 martie 1940, Bucuresti; nume la nastere: Ionescu C. Nicolae) profesor, filosof. A absolvit Filosofia la Bucuresti, s-a specializat in Germania, la Munchen, unde si-a luat doctoratul. A lucrat la catedra profesorului Constantin Radulescu-Motru, la Universitatea Bucuresti, in specialitatea Logica. I-a avut ca studenti pe Mircea Eliade, Emil Cioran, Mircea Vulcanescu, Petru Dumitriu. A condus ziarul Cuvantul". N-a lasat carti scrise, mai mult articole, dar prelegerile sale universitare, stranse de studenti in volum, sub titlul Filosofia religiei, sintetizeaza buna parte din ideile sale. Apare ca personaj in Cronica de familie si Biografii, autobiografii si portrete contzemporane de Petru Dumitriu.
Enciclopedia universala: Definitii din categoria articole cu litera I
