Enciclopedia universala

articole cu litera J - pagina 7

Judet - enciclopedia universala

Judet:  1. Unitate administrativ-teritoriala specifica Tarii Romanesti in Evul Mediu, echivalenta tinutului in Moldova. 2. Carmuitorul unui targ sau oras din Tara Romaneasca in Evul Mediu.

Enciclopedia universala: Definitii din categoria articole cu litera J

Jules Verne - enciclopedia universala

Jules Verne:  Jules Verne cu nume complet Jules Gabriel Verne s-a nascut la 8 februarie 1828, Nantes, Franta si a murit la 24 martie 1905 in Amiens, Franta. Jules Verne a fost un scriitor francez si un precursor al literaturii stiintifico-fantastice. In 1863, editorul Pierre-Jules Hetzel (1814-1886) i-a publicat primul roman, Cinci saptamani in balon, al carui succes urias a dus la semnarea unui contract de douazeci de ani pentru o serie de Calatorii extraordinare, o parte din cele 62 de romane care au format-o fiind serializate in publicatia pentru tineret Magasin d'education et de recreation. Minutios documentate, romanele lui Jules Verne trateaza atat prezentul tehnologic al celei de-a doua jumatati a secolului al XIX-lea (Copiii capitanului Grant (1868), Ocolul Pamantului in optzeci de zile (1873), Mihail Strogoff (1876), Steaua Sudului (1884),Vulcanul de aur, etc.), cat si lumi imaginare (De la Pamant la Luna (1865), Douazeci de mii de leghe sub mari (1870), Robur Cuceritorul (1886). Fratele sau, Paul Verne, a contribuit la Editia Nr. 40 a Festivalului Francez de la Mont-Blanc, unde a adaugat operele colectiei de povestiri ale fratelui sau, Doctor Ox, in 1874. Opera lui Jules Verne este populara in intreaga lume, conform Index Translationum, cu un total de 4702 traduceri in 148 de limbi. Verne ocupa locul al doilea in randul celor mai tradusi autori, dupa Agatha Christie. In 2011, el era de asemenea autorul de limba franceza cel mai tradus pe plan mondial.Jules Verne a ramas cel mai tradus scriitor de romane; potrivit statisticilor UNESCO operele sale au fost traduse. Anul 2005 a fost declarat "anul Jules Verne" cu ocazia implinirii a o suta de ani de la moartea autorului, fiind marcat in Franta si in alte tari francofone, printre care si Romania, prin reeditari ale volumelor sau ale unor opere de exegeza despre Jules Verne. Jules Verne s-a nascut la Nantes, ca fiu al procurorului Pierre Verne (originar din Provins) si al sotiei sale, Sophie Marie Adelade-Julienne Allotte de la Fue (nascuta Guillochet de La Perriere) provenita dintr-o familie nanteza de navigatori si armatori de ascendenta scotiana. Jules a fost cel mai mare intr-o familie cu cinci copii, care ii mai cuprindea pe fratele sau, Paul (1829-1897), si trei surori: Anna (nascuta in 1836), Mathilde (nascuta in 1839) si Marie (nascuta in 1842). In 1829, familia Verne s-a mutat din resedinta de pe strada Olivier-de-Clisson nr. 4 intr-o noua casa, situata pe cheiul Jean-Bart nr. 2, unde s-au nascut ulterior Paul, Anna si Mathilde. In 1840 a avut loc o noua schimbare de domiciliu, familia mutandu-se pe strada Jean-Jacques-Rousseau nr. 6, in apropierea portului, unde avea sa se nasca Marie. In 1834, la varsta de sase ani, Jules este trimis la scoala unei anume doamne Sambin, pentru ca, in anul urmator, sa intre impreuna cu fratele sau la Colegiul Saint-Stanislas, o institutie religioasa conforma spiritului catolic strict al tataului sau (liceul regal din Nantes nu avea o reputatie prea buna in randul burgheziei). Aici, el s-a facut remarcat la materii precum geografia, greaca si latina (pe care a folosit-o in povestirea sa scurta, Le Mariage de Monsieur Anselme des Tilleuls scrisa la mijlocul anilor 1850), precum si la muzica, aceasta din urma constituind o pasiune pe intreaga durata a vietii. In anul 1840, Jules Verne intra la Petit Seminaire de Saint-Donatien, unde a fost urmat de fratele sau. In romanul neterminat Un pretre en 1839, Jules Verne a descris micul seminar in termeni putin elogiosi. In acelasi an, Pierre Verne cumpara o casa de vacanta in comuna Chantenay, care exista si astazi pe strada Reformes la nr. 29, vizavi de biserica Saint-Martin-de-Chantenay (muzeul Jules Verne din Nantes isi are sediul intr-o cladire care nu are nicio legatura cu familia Verne). In afara reintalnirilor cu familia desfasurate in aceasta cladire, lui Jules ii placea sa-si petreaca vacantele si la Brains, pe proprietatea unchiului sau Prudent Allotte, un batran armator celibatar care facuse inconjurul lumii si se stabilise apoi in tara natala prin 1827/1828, devenind primar al comunei intre 1828 si 1837. Cei doi obisnuiau sa joace partide interminabile de "Jocul gastei". Exista o legenda conform careia, la varsta de 11 ani, tanarul Jules s-ar fi imbarcat ca mus pe o cursa cu destinatia India, fiind recuperat in extremis de tatal sau la Paimboeuf. Jules Verne ar fi vrut sa plece pentru a-i aduce un colier de corali verisoarei sale, Caroline Tronson, de care era indragostit. Mustruluit zdravan de tatal sau, el ar fi promis ca nu va mai calatori decat cu gandul. Probabil ca aceasta este cu adevarat o fictiune deoarece, in Souvenirs d'enfance et de jeunesse, Jules isi aminteste doar despre urcarea la bordul unui velier pe care l-a explorat in absenta paznicului, lucru care i-a atras mustrari din partea capitanului. Intre 1844 si 1846, Jules si Paul intra la liceul Regal (actualmente liceul Clemenceau), perioada in care Jules Verne frecventeaza in compania prietenilor sai Le Cercle des externes du College Royal, care se tinea in piata Pilori, la libraria lui Pere Bodin. Dupa terminarea studiilor de retorica si filozofie, a luat bacalaureatul la Rennes cu mentiunea "foarte bine" pe 29 iulie 1846. In 1847, Jules Verne este trimis de tatal sau la studii in Paris, dar este posibil ca decizia sa fi fost luata si pentru indepartarea sa de Nantes (Caroline Tronson (1826-1902), verisoara de care era indragostit, se casatoreste in acelasi an, pe 27 aprilie, cu Emile Dezaunay, un om de patruzeci de ani, mariaj din care au rezultat cinci copii). Dupa un scurt sejur in capitala, in care urmeaza primul an de drept si isi ia examenele, revine la Nantes pentru a se pregati pentru al doilea an alaturi de tatal sau. In aceasta perioada o intalneste pe Rose Herminie Arnaud Grossetiere, nascuta in 1827, pentru care va face o pasiune nebuna. Iubirea este impartasita, dar parintii Herminiei nu vad cu ochi buni maritisul fetei lor cu un student al carui viitor nu este inca asigurat, dandu-si in schimb acordul cererii lui Armand Terrien de la Haye, un proprietar bogat mai varstnic cu zece ani. Casatoria, oficializata pe 19 iulie 1848, il aduce pe Jules Verne in pragul nebuniei, determinandu-l sa-i scrie mamei sale o scrisoare halucinanta, compusa sub influenta alcoolului. Aceasta dragoste interzisa va marca pentru totdeauna autorul si opera sa, in care se regasesc numeroase tinere maritate impotriva dorintei lor (Gerande in Maestrul Zacharius sau ceasornicarul care si-a pierdut sufletul, Sava in Mathias Sandorf, Ellen in Un oras plutitor, etc.), ceea ce la- determinat pe Christian Chelebourg sa identifice un adevarat "complex Herminie" in Calatoriile extraordinare. Jules Verne va pastra un resentiment de lunga durata pentru orasul natal si societatea nanteza, care se regaseste in unele dintre poeziile sale, in special La sixieme ville de France si Madame C... (o diatriba violenta). In luna iulie a anului 1848, Jules Verne paraseste definitiv Nantes pentru Paris. Tatal sau il indeamna sa continue studiile de drept, cu speranta ca ii va lua locul intr-o zi. In bagaje, tanarul duce un roman neterminat, Un pretre en 1839, piese de teatru (printre care se numara tragediile Alexandre VI si La Conspiration des poudres) si poezii. Dupa ce statuse la o matusa pe perioada anului 1847, in 1848 este ajutat de tatal sau sa-si inchirieze un apartament mobilat pe care il imparte cu un alt student originar din Nantes, Edouard Bonamy. Jules Verne ajunge la Paris intr-o perioada revolutionara. In februarie, regele Lodovic-Filip fusese edetronat si fugise, iar pe data de 24 se stabilise guvernul provizoriu al celei de-A Doua Republici. Dar manifestatiile se tineau lant, iar climat social era tensionat. In iunie incep noi revolte, iar guvernul il insarcineaza pe generalul Cavaignac sa zdrobeasca insurectia. La sfarsitul lunii, cand scriitorul ajunge in capitala, Cavaignac formase un guvern care avea sa reziste pana la sfarsitul anului. Verne le scrie parintilor: "Vad ca inca mai aveti temeri in provincie, chiar mai multe decat noi la Paris... Am trecut prin diferitele locuri ale revoltei, strazile St. Jacques, St. Martin, St. Antoine, micul pod, parcul. Am vazut casele daramate de ghiulele si ciuruite de gloante. De-a lungul acestor strazi am putut vedea urmele lasate de gloantele care au muscat in drumul lor din balcoane, ziduri si cornise. Este un spectacol oribil, care face si mai greu de inteles aceste atacuri in strada!." Pe 3 august, Jules Verne trece cu succes examenul pentru al doilea an de drept. Intrucat Edouard Bonamy paraseste Parisul si revine la Nantes catre sfarsitul anului, Jules obtine o camera de o singura persoana, in acelasi imobil. Se foloseste de relatiile sale pentru a vizita locurile in care se aduna lumea buna. Unchiul sau, Chateaubourg, il introduce in saloanele literare ale d-nei de Barrere (prietena cu mama lui Jules) si d-nei Mariani. In timp ce isi vede mai departe de studii, devine pasionat de teatru si scrie o serie de piese care vor ramane inedite pana in 2005. Devoreaza dramele lui Victor Hugo, Alexandre Dumas si Alfred de Vigny, comediile lui Alfred de Musset, dar este atras mai mult de clasicii Moliere si Shakespeare. In vremea aceea, cea mai mare influenta asupra tanarului scriitor o are Victor Hugo. Verne ii povesteste lui Robert H. Sherard: "Ma aflam complet sub influenta lui Victor Hugo, pasionat sa-i citesc si sa-i recitesc opera. Pe atunci, puteam recita pe de rost pasaje intregi din Notre-Dame de Paris, dar au fost si piese de teatru care m-au influenta. Sub influenta lor am scris, la douazeci si sapte de ani, numeroase tragedii si comedii, fara a pune la socoteala romanele.". In aceasta perioada, scrisorile lui Jules Verne catre parinti sunt legate doar de cheltuieli si de banii de care are nevoie. Pe la mijlocul lunii martie a anului 1849, un alt eveniment il nelinisteste pe tanarul scriitor, acesta sria: "Draga mama, la Paris s-a instalat holera si teroarea nu stiu carei boli imaginare ma urmareste incontinuu! Acest monstru a depasit toate inventiile fanteziste ale unui imaginatii iesite din comun!". In aceeasi perioada, Jules Verne este chemat sa se prezinte la incorporare, dar alege sa nu urmeze calea militara si scrie un pamflet virulent la adresa armatei. Acesta nu a reprezentat doar o reactie de tinerete, Jules Verne afisand intreaga sa viata idei antimilitariste atat in scrisori, cat si in romanele sale. Pentru a castiga ceva bani, tanarul student da meditatii, lucru pe care Pierre Verne nu-l vede cu ochi buni si lucreaza la un prieten avocat, Paul Championniere. Sanatatea sa este deficitara in acea perioada, foamea provocandu-i diverse boli ale aparatului digestiv, pentru care avea predispozitii ereditare dar care era favorizata si de o bulimie patologica precoce. In 1851 trece prin prima sa criza de paralizie faciala. Olivier Dumas aminteste de aceste crize care l-au afectat pe Verne de patru ori pe parcurul vietii: "Paralizia faciala a lui Jules Verne nu este de natura psihosomatica, ci are la baza inflamarea urechii mediane, edemul comprinand nervul facial corespunzator. Proasta incalzire a locuintei din perioada stundentiei a favorizat frecventa racelilor. Explicatia acestei infrimitati a ramas necunoscuta scriitorului, care a trait tot timpul cu convingerea ca este vorba despre o dereglare nervoasa, care poate provoca tulburari grave". Intre timp, Verne isi ia examenele si poate deveni avocat, dupa cum isi dorea tatal sau. Impreuna cu cativa prieteni fondeaza Onze-sans-femme unde, alaturi de Victor Masse, Leo Delibes si Auguste Lelarge se regasesc si Fournier-Sarloveze, Bazille, Bertall, Charles Bechenel. Tot atunci se muta si isi ia o camera la un hotel aflat in apropiere de Notre-Dame de Lorette. In 1848, impreuna cu Michel Carre, Jules Verne incepe sa lucreze la operete muzicale. Cand tatal sau afla ca fiul sau scrie si compune mai mult decat invata pentru Drept, ii intrerupe sprijinul financiar. Gratie vizitelor intreprinse in saloanele literare, Jules Verne intra in legatura cu Alexandre Dumas prin intermediul unui practicant celebru in apoca al chiromantiei, Cavalerul d'Arpentigny. Se imprieteneste cu fiul scriitorului si ii propune acestuia manuscrisul unei comedii intitulate Les Pailles rompues. Cei doi aduc corecturi piesei si Dumas fiul obtine de la tatal sau sprijinul pentru a o juca pe scena Teatrului Istoric pe data de 12 iunie 1850, cand Jules Verne avea douazeci si doi de ani. In anul 1851 il intalneste pe Pierre-Michel-Franois Chevalier, zis Pitre-Chevalier (1812-1863), breton si nantez, care este redactor-sef al revistei Musee des familles. Scriitorul ii inmaneaza o nuvela, Les Premiers Navires de la marine mexicaine. Pitre-Chevalier o accepta si, in acelasi an, ii publica si o a doua nuvela, Un voyage en ballon, care va deveni la Hetzel, in 1874, O drama in vazduh. Pitre-Chevalier nu cenzureaza deloc operele lui Jules Verne, acesta fiind liber sa strecoare orice aluzii. Nu la fel se va intampla cu Pierre-Jules Hetzel, iar comparatia versiunilor aparute in Musee cu reeditarile din Calatoriile extraordinare este elocventa in acest sens. Alexandre Dumas fiul ii pune pe Verne in legatura cu fratii Seveste, care au preluat Teatrul Istoric dupa esecul managerial al lui Dumas tatal. Noua institutie devine Teatrul Liric, iar Jules Seveste, noul ei director, il angajeaza pe Verne ca secretar. Munca nu este remunerata, dar lui Verne i se permite in schimb sa-si joace piesele, dintre care majoritatea sunt scrise impreuna cu Michel Carre. In ianuarie 1852 se hotaraste sa refuze cariera avocateasca propusa de tatal sau. "Ma voi limita la a vedea daca as face bine urmand cariera ta, din punct de vedere moral si material. [...] Pe de alta parte, am inceput sa ma cunosc; aceste batai de cap de care incerci sa ma feresti vor aparea in cele din urma, sunt sigur. Voi urma cariera care imi place cel mai mult [...] si daca nu voi reusi sa ma realizez, nu din lipsa talentului, ci din lipsa rabdarii, din descurahare, ei bine, cea mai buna alegere va fi sa revin in salile de judecata din Paris. [...] Spun asta pentru ca stiu ce sunt si ce voi deveni intr-o zi, asa incat nu ma pot inhma la un lucru pe care tu il faci atat de bine si care nu ar putea avea succes in mainile mele, ci s-ar strica. [...]". Un an mai devreme ii scrisese mamei sale: "[...] pot fi un scriitor bun si un avocat jalnic, deoarece as vedea in toate cauzele aspectele comice si artistice si nu as lua realitatea faptelor prea in serios. [...]". In timp ce frecventeaza Biblioteca nationala devine pasionat de stiinta si de ultimele descoperiri in domeniu, dar este atras in special de georgrafie. In aceasta perioada, Verne face cunostinta cu un personaj deosebit, ilustru geograf si calator neobosit, exploratorul Jacques Arago, care continua sa strabata lumea in ciuda orbirii. El chiar isi publica relatarea calatoriilor in jurul lumii sub titlul Souvenirs d'un aveugle. Tanarul scriitor regaseste in preajma lui toate senzatiile date de primele sale lecturi. Jacques Arago ii deschide noi orizonturi si il atrage spre un nou gen de literatura, aflat in plina expansiune, povestile despre calatorii. In anul 1852, alte doua texte verniene apar in Musee des familles : Martin Paz, o nuvela lunga si o comedie proverb intr-un act, Les Chateaux en Californie, plina de aluzii licentioase. In luna august a anului 1853, paraseste pentru o vreme Parisul pentru a reveni la La Guerche unde unchiul Prudent il gazduieste pana la sosirea fratelui sau, Paul, aspirant auxiliar in cadrul marinei. In acelasi an paraseste cartierul Notre-Dame de Lorette pentru a se instala intr-o locuinta de pe bulevardul Bonne-Nouvelle. Pe acelasi palier cu el se muta un tanar compozitor originar din Nantes, Aristide Hignard. Intre cei doi se infiripa rapid o relatie de prietenie si, impreuna, frecventeaza salonul muzicianului Talexy. Ei se lanseaza in opereta, sau, mai exact, in opera bufa, intr-o perioada in care Jacques Offenbach crea o adevarata pasiune pentru acest gen de spectacol. Pe 28 aprilie 1853 se joaca Le Colin-maillard la Teatrul Liric, intr-o perioada in care Jules Verne nu se opreste din scris, lucrand la Pierre-Jean, Le siege de Rome si Monna Lisa, pe care o incepe in 1851 si o termina abia in 1855. In timpul calatoriei la Nantes, scriitorul se indragosteste de Laurence Janmar. La sfarsitul anului 1853, ca urmare a unei scrisori primite de la Pierre Verne, Jules Seveste ii da secretarului sau un concediu de doua luni. De fapt, este vorba despre dorinta mamei lui Jules de a-l casatori, cel mai probabil cu Laurence. Insa Laurence dorea sa se casatoreasca cu Charles Duverger, mariaj oficializat pe 2 august 1854. In luna iulie a anului 1854, Jules Seveste moare de holera. Succesorul sau, Emile Perrin, vrea sa-l pastreze pe Jules Verne, dar acesta isi pastreze libertatea avuta anterior. Perrin ajunge sa-i propuna conducerea Teatrului Liric. "L-am refuzat. Mi-a propus chiar sa conduc singur teatrul, el ramanand director doar cu numele si primind o parte din beneficii. L-am refuzat din nou. Vreau sa fiu liber sa fac ce vreau". In Musee apare un nou text al scriitorului, Maestrul Zacharius sau ceasornicarul care si-a pierdut sufletul, o poveste fantastica aflata sub profunda influenta a lui Hoffmann. Pentru prima data apare in opera lui Jules Verne tema timpului, care va fi reluata si in faimosul roman Ocolul Pamantului in optzeci de zile. In pofida refuzului de a deveni director al teatrului, Verne isi pastreaza postul de secretar pana la sfarsitul anului 1855, ceea ce-i permite sa-si puna in scena pe data de 6 iunie a aceluiasi an opera bufa cu muzica de Hignard, Les Compagnons de la Marjolaine. Tatalui sau ii scrie: "Studiez tot mai mult, pentru ca nu lucrez tot mai putin. Cand vad noul sistem, nu-mi doresc decat sa parasesc acest Teatru Liric care ma termina". Ulterior, ii scrie mamei sale in aceeasi nota si-i povesteste despre incendiul de la Manutention, care incanta spiritul sau anarhist: "Am asistat la incendiul de la Manutention, de care m-am apropiat cat de mult am putut. A fost cel mai frumos spectacol la care mi-a fost dat sa asist si-mi pare rau ca nu au mai ars inca doua-trei cladiri, ajungand la cladirea guvernului. Ce s-ar fi intamplat?". Este o perioada de intensa activitate creatoare, in care apar tot mai multe piese de teatru, dintre care Les Heureux du jour pare sa fie foarte apropiata de sufletul lui. Scrie si noi nuvele, printre care se numara Le mariage de M. Anselme des Tilleuls si O iarna printre ghetari, ultima fiind publicata in 1855 in Musee. Dintre toate manuscrisele verniene anterioare intalnirii cu Hetzel, acesta se apropie cel mai mult de Calatoriile extraordinare, constituind un adevarat preludiu al Capitanului Hatteras. In acea perioada sufera a doua criza de paralizie faciala, de care este ajutat sa scape cu ajutorul electricitatii de catre prietenul sau, doctorul Victor Marce. Tot atunci se muta pe bulevardul Poissonniere la nr. 18. De la fondarea Onze-sans-femme, tot mai multi dintre membrii s-au casatorit. Sub influenta lor, Jules Verne vorbeste despre casatorie in toate scrisorile adresate mamei sale, careia ii cere sa-i gaseasca o sotie: "Ma voi casatori cu femeia pe care o vei alege tu si o voi face cu ochii inchisi si cu inima deschisa. Cauta, draga mea mama, pentru ca este o problema serioasa!". Dar este mereu marcat de posibilul deznodamant: "Toate femeile de care m-am indragostit s-au casatorit invariabil in viitorul apropiat! Vezi d-na Dezaunay, d-na Papin, d-na Terrien de la Haye, d-na Duverger si, in sfarsit, d-ra Louise Franois. . Dupa casatoria lui Laurence Janmar cu Duverger, mama sa incearca sa-l consoleze cu o calatorie la Mortagne pentru a cunoaste o posibila partida. El ii va raspunde printr-o scrisoare in care inventeaza o intalnire cu tatal fetei respective, scrisa pe un ton care aminteste de Maupassant, unul dintre scriitorii preferati ai lui Verne, care aduce cu cel din Mariage de M. Anselme des Tilleuls. In martie 1856, Auguste Lelarge, prieten al lui Jules Verne si membru in Onze-sans-femme, se casatoreste cu Aimee de Viane. Verne este rugat sa fie martor, lucru pe care-l accepta, iar casatoria are loc pe 20 mai la Amiens, in orasul miresei. Cu ocazia acestei calatorii, Verne o intalneste pe viitoarea sa sotie, Honorine, vaduva de 26 de ani a lui Auguste Hebe-Morel si mama a doua fete, Valentine si Suzanne. Honorine du Fraysne de Viane (1830-1910) il seduce repede pe Jules Verne. Intr-o scrisoare entuziasta catre mama sa, el remarca: "Nu stiu, draga mea mama, daca nu vei observa cateva diferente intre stilul acestei pagini si cel al precedentei, caci nu esti obisnuita sa ma vezi elogiind in asemenea masura o familie, iar perspicacitatea ta naturala te va face sa crezi ca este ceva necurat la mijloc! Cred ca m-am indragostit de tanara vaduva de douazeci si sase de ani! Ah, de ce are doi copii! N-am noroc!". Dupa cateva zile se decide sa se casatoreasca si promite sa devina serios si sa renunte la stilul sau de viata boem. Pentru aceasta, trebuie sa-si gaseasca o situatie stabila, deoarece literatura nu-i aduce decat venituri modeste, insuficiente pentru a hrani o sotie si doi copii. Impreuna cu viitorul sau cumnat, Ferdinand de Viane, planifica o serie de investitii la Bursa si, devenind agent la fel ca prietenul sau, Dumas fiul. Pentru a incepe afacerea, are nevoie de 50.000 de franci, pe care-i cere tatalui sau. Acesta se nelinisteste, crezand ca este o noua toana de moment a fiului sau, dar cedeaza in cele din urma. Jules incepe lucrul la Bursa sub indrumarea agentului elvetian Fernand Eggly, originar din Geneva. Auguste Morel decedase cu doar zece luni in urma si, conform uzantelor vremii, Honorine purta inca doliu.. Datorita mariajului cu Auguste Lelarge, Aimee De Viane devenise cumnata lui Henri Garcet, varul lui Jules Verne, prietenul acestuia, Charles Maisonneuve, facandu-i legatura cu Eggly. Cuprins de frenezie, viitorul mire se ocupa de toate problemele in timpul lunii decembrie a anului 1856. Pe 2 ianuarie 1857, Pierre Verne ii da lui Jules, printr-un act notarial, o zestre de patruzeci de mii de franci, iar pe 8 ianuarie tinerii semneaza contractul de casatorie in fata notarului Auguste Lelarge, mariajul avand loc pe data de 10. Cuplul si cei doi copii locuiesc pana pe 15 aprilie intr-un apartament de pe bulevardul Poissonniere, mutandu-se pe strada Saint-Martin odata cu sosirea mobilierului Honorinei de la Amiens. Vocatia bursiera a lui Jules Verne e mediocra, reusind, conform spuselor prietenului sau Felix Duquesnel "mai mult sa spuna vorbe bune decat sa faca afaceri". Insa mariajul avea sa-i lase un gust amar lui Verne, sfarsind prin a-l deranja si a-l determina sa-si caute amante. Este un parinte distant, neglijand educatia copiilor. Cand nu e la Bursa, se inchide intre peretii cabinetului sau si scrie toata ziua. In aceasta perioada scrie nuvela San Carlos, iar in 1857 editorul Heu ii publica prima culegere de cantece, Rimes et melodies, pe muzica lui Hignard. In 1858, Verne are parte de a treia criza de paralizie faciala. Pe 17 februarie se joaca premiera operetei intr-un act Monsieur de Chimpanze, scrisa tot cu Hignard. Acesta din urma ioperette en un acte, toujours avec Hignard. In acelasi an, face cateva vizite la Nantes si, pe 15 iulie, ii scrie tatalui sau: "Alfred Hignard imi ofera, la fel ca si fratelui sau, o calatorie gratuita in Scotia. Ma grabesc sa-mi dau acordul pentru aceasta calatorie incantatoare..." In 1859 intreprinde o calatorie in Anglia si Scotia alaturi de Aristide Hignard. In timpul ei isi noteaza o serie de impresii, pe care le transcrie la revenirea in tara si, in 1862, ii prezinta manuscrisul lui Hetzel, care il refuza. Drept urmare, Verne il va folosi pentru redactarea romanelor sale scotiene. Intre 1860 si 1861, familia se muta de trei ori: de pe strada Saint-Martin pe Bulevardul Montmartre nr. 54, apoi pe Bulevardul Magenta nr. 45 si, in sfarsit, pe Pasajul Saulnier nr. 18. Pe 2 iulie 1861, tot datorita lui Alfred Hignard, cei doi prieteni si Emile Lorois se imbarca intr-o calatorie spre Norvegia. Scriitorul revine acasa la cinci zile de la nasterea fiului sau, Michel, pe 4 august. Desi il descrie ca "un copil teribil", aparitia lui bulverseaza viata scriitorului, nepregatit pentru aceasta noua responsabilitate care-i impune sa gaseasca un echilibru intre proiectele sale literare si nevoia de a-si sustine familia devenita mai numeroasa. Isi continua experienta la Bursa, alaturi de prietenii vechi si de de cei noi, printre care se numara Hector Malot. Un aspect particular al vietii lui Jules Verne priveste relatia sa cu Estelle Henin, cu care face cunostinta in 1859. Marguerite Allotte de la Fue o mentioneaza in biografia sa din 1928: "o muritoare, una singura, a captivat cateva anotimpuri aceasta inima ascunsa. Sirena. unica sirena, a fost ingropata in cimitirul de corali". Dupa spusele ei, Estelle a murit in 1885, data preluata si de Jean-Jules Verne, care noteaza ca ea locuia in Asnieres. In teza sa despre Jules Verne (1980), Charles-Noel Martin confirma existenta Estellei Duchesne, dar este de parere ca ea a decedat pe 13 decembrie 1865. Estelle Henin se casatorise cu Charles Duchesne, functionar notarial in Coeuvres, pe 30 august 1859. In 1863, Estelle se instaleaza la Asnieres, in timp ce sotul ei continua sa lucreze la Coeuvres. Vizitele lui Jules Verne la locuinta familiei Duchesne din Asnieres au loc intre 1863 si februarie 1865. Estelle moare dupa nasterea fiicei sale, Marie. Unii eruditi in Jules Verne presupun ca Marie Duchesne ar fi fiica scriitorului. Un moment semnificativ in viata literara a lui Jules Verne l-a constituit intalnirea cu Pierre-Jules Hetzel (1814-1886), unul dintre cei mai importanti editori francezi, care a mai publicat, printre altii, operele lui Victor Hugo, George Sand, Erckmann-Chatrian. Cand s-au intalnit, Jules Verne avea 35 de ani, iar Pierre-Jules Hetzel avea 50 de ani si de atunci pana la moartea lui Hetzel ei au format un excelent tandem - scriitor si editor. In 1862, ii inmaneaza manuscrisul romanului Cinci saptamani in balon, care este publicat in 1863 si cunoaste un succes imens, chiar si in afara tarii. Cei doi semneaza un contract pe 20 de ani prin care Verne se angajeaza sa-i furnizeze lui Hetzel romane pentru revista adresata tineretului Magasin d'education et de recreation. Pana la urma, Verne avea sa lucreze timp de patruzeci de ani la Calatoriile sale extraordinare, adunand in cadrul lor 62 de romane si 18 nuvele. In 1863 Jules Verne scrie Parisul in secolul XX, care avea sa apara abia peste mai bine de un secol, in 1994. Pe 27 februarie 1863 este admis ca membru al Societatii autorilor si compozitorilor dramatici, iar pe 26 decembrie 1863 publica in Musee des familles un articol in care relateaza experienta prietenului sau, fotograful Nadar, la bordul balonului gigantic Geant. Fotograful creeaza Societatea de incurajare a locomotiei aeriene cu ajutorul aparatelor mai grele ca aerul, in care Jules Verne este cenzor. In acea perioada, descopera universul lui Edgar Poe prin intermediul traducerilor lui Charles Baudelaire. Scriitorul american il fascineaza atat de mult, incat ii consacra singurul studiu literar pe care avea sa-l scrie, aparut in 1864 in Musee des familles, Edgar Poe et ses oeuvres. Tot in 1864, Jules Verne publica romanul Capitanul Hatteras, aparut intai in Magasin si publicat ulterior in volum, precum si O calatorie spre centrul Pamantului. Isi paraseste serviciul de agent bursier si se muta la Auteuil, iar in 1865 devine membru al Societatii de geografie. Pe data de 16 martie 1867 se imbarca alaturi de fratele sau, Paul, la vordul vaporului Great Eastern. Calatoria desfasurata din Liverpool pana in Statele Unite va da nastere romanului Un oras plututor (1870). In 1868, Jules Verne cumpara salupa de pescuit Saint-Michel pe care o transforma in cabinet de lucru. Tatal sau decedeaza pe 3 noiembrie 1871 la Nantes, iar un an mai tarziu Jules Verne se muta la Amiens, la cererea sotiei, lasandu-si vasul la Crotoy, unde fusese mobilizat in timpul razboiului din 1870. In vremea aceea, in Amiens existau mai multe societati stiintifice, ceea ce-l determina pe Jules Verne sa frecventeze Biblioteca Societatii Industriale, care era abonata la numeroase reviste stiintifice. Pe 8 martie 1872 devine membru titular al Academiei de stiinte, litere si arte din Amiens, unde va fi ales director intre 1875 si 1881. Din acesta pozitie va tine o serie de discursuri, unul dintre ele pentru prietenul sau, caricaturistul Gedeon Baril, care a realizat ilustratiile pentru Zece ore de vanatoare. In luna iunie a anului 1867, Academia Franceza premiaza revista Magasin d'Education et de Recreation, unde aparusera deja cateva romane ale lui Jules Verne; ulterior, pe 8 august 1872, Calatoriile extraordinare in ansamblul lor aveau sa primeasca aceeasi distinctie. Incantat de premiu, Jules Verne isi pune in cap sa intre in Academie, unde existau doua locuri vacante Esueaza in 1867, dar incearca din nou in anul urmator, cand e ales Victorien Sardou. Verne nu renunta si isi incearca din nou norocul in 1883, dar de data aceasta drumul ii este barat de esecul romanului Keraban Incapatanatul. Verne se retrage la Amiens, dar in 1884 isi depune din nou candidatura si il preseaza pe Dumas fiul sa-l ajute. Noul esec il dezgusta profund. In 1874 publica Ocolul Pamantului in optzeci de zile si cumpara vasul Saint-Michel II, fiind numit in acelasi an membru onorific al Yacht-Club de France. In 1876, Honorine Verne este victima unei metroragii abundente care o aduce la un pas de moarte, fiind salvata de o transfuzie de sange, cau rar in epoca. Un an mai tarziu, Verne da un bal mascat fastuos la Amiens, unde participa si Nadar, prietenul sau fotograf si modelul lui Michel Ardan din De la Pamant la Luna si In jurul Lunii. Problema sotiei sale recidivase cu cateva zile inaintea balului, ceea ce-l determina pe Hetzel sa dezaprobe evenimentul. In 1876, obtine din partea justitiei ca fiul sau minor cu comportament rebel sa fie trimis la o casa de corectie timp de sase luni. In februarie 1878, il imbarca pe un vas care merge in Indii. Intre iunie si august 1878, Jules Verne navigheaza de la Lisabona la Alger pe Saint-Michel III, apoi, in iulie 1879, in Scotia si Irlanda. A treia calatorie o face in 1881 impreuna cu fratele sau, nepotul Gaston si Robert Godefroy: viziteaza Marea Nordului, Olanda, Germania, apoi merge prin canalul Eider, Kiel si Marea Baltica pana la Copenhaga. Exista numeroase detalii legate de aceasta calatorie, ele fiind cuprinse de Paul Verne intr-o naratiune aparuta la Hetzel. In 1882 se muta din resedinta situata pe bulevardul Longueville nr. 44, unde sta din 1873, in locuinta de pe strada Charles Dubois nr. 2, faimoasa casa care seamana izbitor cu cele descrise in doua dintre romanele postume: Secretul lui Wilhelm Storitz si Goana dupa meteor. Pe 8 martie 1885 da al doilea bal in noua locuinta, la care sotia lui reuseste sa ia parte de data aceasta. In 1884, Jules Verne se hotaraste sa faca o calatorie in jurul Mediteranei. Saint-Michel III paraseste Nantes pe 13 mai, avandu-i la bord si pe Paul Verne, Robert Godefroy, Michel Verne si Louis-Jules Hetzel. Scriitorul vrea sa-si intalneasca sotia, plecata sa o viziteze pe Valentine si pe sotul ei in Algeria. Vasul ajunge la Vigo pe 18, la Lisabona pe 23 si trece de Gibraltar pe 25 mai. Ajuns la Oran, se intalneste cu Honorine si este primit de Societatea geografica a orasului. Ziarele ii consacra numeroase articole. Pe 10 iunie se afla la Bne, unde beiul Tunisului ii pune la dispozitie un vagon special. Dupa ce se imbarca din nou este prins de o furtuna in apropiere de Malta, viziteaza Sicilia, Siracuza, apoi Napoli si Pompeii. La Anzio, grupulia trenul spre Roma, unde este primit in audienta de papa Leon XIII si viziteaza Loja masonica a orasului. Se intalneste mai apoi cu Louis-Salvador de Habsbourg-Lorraine, cu care stabileste o relatie epistolara care va dura pana la moartea scriitorului. Dupa doua luni de calatorie, Verne revine la Amiens. Anul 1886 este un an crucial in viata lui Jules Verne deorece pe 15 februarie se hotaraste sa vanda iahtul Saint-Michel III, a carui intretinere costa extrem de mult. Il cedeaza pe un pre modic lui Martial Noe. Pe 9 martie, pe cand revenea de la Cercle de l'Union, se intalneste cu nepotul sau, Gaston, care il impusca in picior. Gaston este arestat si e suspectat ca si-a pierdut mintile, dar tatal sau, Paul Verne, declara ca acesta a tras asupra scriitorului pentru a atrage atentia asupra acestuia si a-i inlesni intrarea in Academia Franceza. Gaston Verne va ramane inchis pana la moartea sa, survenita pe 13 februarie 1938. Robert Godefroy trimite o telegrama la casa familiei Hetzel, dar Louis-Jules Hetzel se afla la Monaco, la capataiul tatalui sau, care avea sa moara pe 17 martie. Rana ii lasa lui Jules Verne o claudicatie permanenta. Pe 15 februarie 1887 decedeaza mama sa, Sophie Verne. Scriitorul nu poate participa la inmormantare, deoarece merge cu dificultate iar vindecarea este anevoioasa. Constrans sa devina sedentar, isi concentreaza atentia asupra vietii orasului. In 1888 este ales in consiliul municipal al orasului Amiens pe lista republicana (stanga moderata) condusa de Frederic Petit. Prietenului sau, Charles Wallut, ii scrie: "Singura mea preocupare este sa ma fac util si sa realizez cateva reforme urbane.". Va pastra aceasta pozitie timp de cincisprezece ani, desi el nu era un republican convins, ci un monarhist de orientare orleanista. In cadrul municipalitatii este insarcinat sa se ocupe de spectacole, circ si expozitii. Proiectul Circului Municipal, propus in timpul precedentului mandat de primar, ii ocupa mult timp. Investeste mult in el, in ciuda criticilor legate de construirea unui asemenea edificiu si, pe 23 iunie 1889, tine discursul de inaugurare. Cavaler al Legiunii de onoare inca din august 1870, Jules Verne este ridicat la rang de ofiter pe 24 iulie 1892, fiind decorat pe 11 octombrie anul urmator de Prefectul de Somme. Pe 27 august 1897, fratele sau Paul decedeaza din cauza problemelor cardiace de care suferea de mult timp. Verne refuza sa mearga la inmormantare si-i trimite nepotului sau Maurice o scrisoare socanta, incheiata cu cuvintele: "Este ora sapte seara. Ma tem ca e imposibil sa plec la Paris.". In 1900, Verne paraseste hotelul particular de pe strada Charles Dubois si revine la locuinta de pe bulevardul Longueville nr. 44. Dimensiunea redusa a apartamentului ii permite sa-si vada mai usor de viata de zi cu zi, pe care o petrece in biblioteca si la cabinetul de lucru, in fata aceleiasi mese pe care scrie de treizeci de ani. Sufera de cataracta la ochiul drept, dar refuza sa se opereze. In 1902 simte cum i se diminueaza capacitatea intelectuala. Unei cereri a directorului Academiei din Amiens ii raspunde: "Ma rugati sa scriu ceva pentru Academie, insa ati uitat ca la varsta mea cuvintele au plecat, iar ideile nu mai vin.". In 1903 scrie putin, dar nu considera o problema lentoarea cu care lucreaza. De altfel, din 1892, Verne pastreaza o lista a romanelor scrise si le corecteaza pe masura ce apar. Accepta presedintia grupului esperantofon din Amiens, fiind un aparator infocat al acestei tinere limbi internationale. Ii promite unui prieten ca va scrie un roman in care va prezenta meritele limbii esperanto si, catre sfarsitul anului, incepe lucrul la Voyage d'etude. Din cauza epuizarii, se opreste din scris dupa 6 capitole. Manuscrisul va fi reluat de fiul sau, Michel, dar opera finala (Uimitoarea aventura a misiunii Barsac) nu face nicio aluzie la esperanto. Diabetul, care-i afecteaza acuitatea vizuala, il orbeste progresiv. Dupa o criza severa de la sfarsitul anului 1904, o alta il doboara pe 16 martie anul urmator. Jules Verne se stinge pe 24 martie 1905 la Amiens, in casa de pe bulevardul Longueville nr. 44 (actualmente bulevardul Jules-Verne). Inmormantarea sa atrage o multime de cinci mii de persoane. Se tin o serie de discursuri, dintre care se remarca cel al lui Charles Lemire din partea Societatii de geografie. Imparatul Wilhelm al II-lea in insarcineaza pe amnadasorul german sa prezinte condoleante si sa urmeze cortegiul funerar. In schimb, niciun reprezentant al guvernului francez nu participa la funeralii. Scriitorul este ingropat la cimitirul La Madeleine Amiens. Sapte dintre romanele sale si o culegere de povestiri au aparut postum, fiind publicate de fiul sau, Michel Verne, care si-a asumat responsabilitatea remanierii manuscriselor. Un al optulea roman, intitulat Agentia Thompson and Co., avea sa apara in 1907 sub numele lui Jules Verne, dar acesta se pare ca ar fi fost scris in intregime de Michel. Jules Verne a lasat in urma sa o opera plina de o creativitate extraordinara. Este unul dintre primii autori care au imbinat cu succes literatura de aventuri cu cea science-fiction si fantastique. Interesul aratat pentru stiinta si faptul ca a abordat in romanele sale teme care aveau sa se concretizeze in secolul XX (zborul pe Luna, submarinul, etc.) il face sa fie mai mult decat un vizionar: pe baza descoperirilor stiintifice si tehnice, el duce pana la capat consecintele progresului tehnic. Romanele sale au fost deseori ecranizate, povestile lor spectaculoase pretandu-se perfect productiilor hollywoodiene. Personajele sale sunt repere ale imaginatiei populare (de exemplu Phileas Fogg, capitanul Nemo sau Mihail Strogoff). In opera sa se regasesc lucruri care nu existau in acele vremuri, fiind realizate abia dupa 50 sau 100 de ani (elicopterul, submarinul, scafandrul autonom, zborul in spatiu, etc.).

Enciclopedia universala: Definitii din categoria articole cu litera J

Jungla - enciclopedia universala

Jungla:  padure densa si umeda, vesnic verde.

Enciclopedia universala: Definitii din categoria articole cu litera J

Junimea - enciclopedia universala

Junimea:  (1863, Iasi - 1917, Bucuresti) - societate literara infiintata de TituMaiorescu, Theodor Rosetti, Vasile Pogor, Iacob Negruzzi si Petre Carp, toti masoni. Si-a desfasurat activitatea in sedinte de cenaclu saptamanale, mai intai la Casa Pogor din Iasi, apoi in prelegeri populare cu profil stiintific si estetic si a dispus de un organ de presa: Convorbiri literare. Gratie activitatii ei s-au infiintat multe publicatii, tipografii si institute de invatamant. Ca pozitie filosofica s-a situat de partea evolutionismului englez si german, a fost inraurita de Schopenhauer si mai putin de pozitivismul francez. A promovat aproape toate valorile literaturii romane clasice: Eminescu, Creanga, Caragiale, Slavici, ale filosofiei si istoriei: Vasile Conta, A. - d. Xenopol, dar a avut si opozanti de marca: B.P. Hasdeu, Dobrogeanu-Gherea, G. Ibraileanu. Cu timpul, conservatorismul moderat al membrilor fondatori s-a cristalizat intr-o grupare politica distincta in cadrul Partidului Conservator: Junimistii.

Enciclopedia universala: Definitii din categoria articole cu litera J

« 4 5 6

7

8 9 »
«

»