´╗┐

Enciclopedia universala

articole cu litera L - pagina 62

Literatura - enciclopedia universala

Literatura:  inceputurile literaturii romane sunt in stransa legatura cu formarea poporului roman insusi. Faptul ca acesta a aparut ca urmare a unui proces indelungat de asimilare a dacilor cu romanii a facut ca literatura primelor secole sa fie orala. Obiceiurile si traditiile au cristalizat elementele esentiale ale spiritualitatii romanesti. Fenomen sincretic, folclorul romanesc este una dintre cele mai interesante creatii nu numai din Peninsula Balcanica, ci din intreaga lume. Parte componenta a acestui fenomen, literatura populara a exprimat, intr-o multitudine de genuri si specii (teatrul popular; basmul; povestirea; poezia epica - legenda, balada, cantecul haiducesc, poezia obiceiurilor; poezia lirica - de dragoste, cantecul de leagan; ghicitoarea, proverbul, zicatoarea etc.) intreaga acumulare culturala a poporului (Miorita, Mesterul Manole) . La toate aceste forme s-a adaugat circulatia textelor religioase, in special in versuri slavone, copiate de caligrafi priceputi si ilustrate cu miniaturi artistice si, de asemenea, circulatia orala, apoi scrisa, a cartilor populare cu teme de provenienta indiana (Varlaam si Ioasaf) , babiloniana (Archirie si Anadan) , araba (O mie si una de nopti) , persana (Sindipa) , greceasca (Alexandria, Esopia) , ori chiar provenite din Occident (Imberie si Margarona) .Procesul lent de laicizare a culturii, de desprindere a ei de scrierile religioase culmineaza in secolul al XVI-lea, odata cu scrierile cronicarilor. Daca prima mare sinteza a spiritualitatii romanesti este marcata de instalarea tipografiilor la Targoviste, Manastirea Dealu, Brasov, adica deconstientizarea nevoii de unitate culturala si de comunicare, cea de-a doua parte a secolului al XVI-lea este marcata de aparitia primelor cronici (a lui Stefan cel Mare) si mai apoi a primului umanist de origine romana: transilvaneanul Nicolaus Olahus. Secolele al XVII-lea si al XVIII-lea, desi mai putin spectaculoase sub aspectul innoirii culturale, aduc maturizarea formulelor cunoscute. Stilul cronicarilor culmineaza in lucrari de mare anvergura (Grigore Ureche, Miron si Nicolae Costin, Ion Neculce, stolnicul Constantin Cantacuzino, Radu Greceanu si Radu Popescu) . Problema originii si unitatii poporului si limbii romane, mostenita de la secolul al XVI-lea, este argumentata istoric si filologic. Sinteza obtinuta astfel permite saltul spre o noua formula. Se naste istoriografia ca stiinta si literatura ca arta (Dimitrie Cantemir, Antim Ivireanul, Simion Stefan, Milescu Spatarul) . Influenta iluminismului, perceputa mai intai in Transilvania, permite relevarea acelor atitudini care vor duce la modificarea orientarii intregii culturi romanesti dinspre universul bizantino-slavon spre cel european. Momentul care marcheaza inceputul acestei schimbari de directie este Scoala Ardeleana in Transilvania (Samuil Micu, Gheorghe Sincai, Petru Maior) , Gheorghe Lazar in Tara Romaneasca si Gheorghe Asachi in Moldova. Secolul al XIX-lea debuteaza sub semnul acestor momente de renastere nationala. Limba romana inlocuieste, in scolisi administratie, pe cea greceasca din timpul domniilor fanariote. Incepe o epoca de pionierat cultural si literar. Se organizeaza invatamantul de toate gradele, apar primele publicatii periodice in limba romana (Albina romaneasca, Gazeta de Transilvania, Curierul romanesc) , se dau primele reprezentatii teatrale in limba romana (C. Caragiali, - d. Millo) . Este incurajata creatia originala. Dupa versurile alexandrine ale poetilor Vacaresti din secolul al XVIII-lea, ating acum maturitatea speciile literaturii clasice si preromantice: epopeea, poemul eroi-comic (Ion Budai- Deleanu) , povestirea alegorica (Ioan Barac) , satira, pamfletul, memoriile de calatorie (Dinicu Golescu) , elegia (Gr. Alexandreseu) . Literatura romana, desi se defineste ca fenomen cultural specific si se incadreaza, incet dar sigur, in miscarea literara europeana, continua sa ramana impregnata de problemele social-istorice nationale. Revolutia de la 1848, Unirea Principatelor (1859) , razboiul de independenta (1877) , principalele evenimente politice ale secolului al XIX-lea romanesc sunt nu numai consemnate, dar si pregatite, in mare parte, prin miscarea literara. Tocmai de aceea o generatie intreaga de scriitori poarta numele de pasoptisti si unionisti. Apar primele asociatii literare, cu scopul de a intari constiinta libertatilor democratice si apartenentei la un popor, o limba si o cultura unica a tuturor romanilor. Inceputul secolului al XIX-lea este marcat literar prin traduceri si adaptari masive din franceza, italiana, germana, rusa, engleza s.a. Sfarsitulprimei jumatati a secolului exceleaza in istoriografie originala (N. Balcescu, - d. Kogalniceanu) si se pun bazele creatiei literare originale, caracterizata prin inspiratie folclorica, mesianism si patriotism (Alecu Russo, Ion Heliade Radulescu, Cezar Bolliac, Vasile Carlova, Nicolae Filimon, Ion Ghica, Vasile Alecsandri) . In a doua jumatate a secolului se defineste pe deplin chipul literaturii romane. Este epoca de aur. Acum isi dau masura clasicii acestei literaturi (Mihai Eminescu, Ion Creanga, I. L. Caragiale, Ion Slavici, Titu Maiorescu, B. P. Hasdeu, Al. Odobescu s.a.) . O varietate de stiluri sitendinte face imposibil de rezumat in cateva cuvinte aceasta a doua jumatate a secolului trecut. Privita de la distanta, ea are un aspect masiv. Ideologia literara, critica si estetica literara se definesc acum in liniile lor principale, ce vor fi dezvoltate in prima parte a secolului urmator.Secolul al XX-lea debuteaza mai mult ca o continuare a problematicii celui anterior, o dezvoltare si o rafinare a ei. Anii care preced primul razboi mondial se caracterizeaza prin accentuarea caracterului national si popular in sens traditionalist pe de o parte (G. Cosbuc, Duiliu Zamfirescu, B. Stefanescu-Delavrancea, Nicolae Iorga) , a caracterului modernist pe de alta (simbolismul) . In perioada interbelica apar o serie de curente noi: expresionismul, impresionismul, avangarda, realismul si romantismul idilic ori revolutionar. Schimbul valoric este rapid, literatura romana este cunoscuta in afara, cea universala patrunde la noi fara intarzieri. Acum intra in circuitul valorilor Liviu Rebreanu, Camil Petrescu, Hortensia Papadat-Bengescu, Tuddr Arghezi, Lucian Blaga, G. Calinescu, George Bacovia, Sextil Puscariu, Nicolae Cartojan, Al. Philippide, B. Fundoianu, Tristan Tzara, Tudor Viahu, G. Ciprian, Victor Eftimiu s.a. Constiinta de breasla a oamenilor delitere se materializeaza prin infiintarea Societatii Scriitorilor Romani (1908) , transformata in Uniunea Scriitorilor (1949) , cu statute de functionare, reviste si edituri, care poate acorda burse si premii. Dupa cel de-al doilea razboi mondial, odata cu instalarea comunismului, continua sa-si dea masura marii scriitori interbelici (M. Sadoveanu, Camil Petrescu, S. Cioculescu, G. Calinescu, Tudor Vianu s.a.) . Lor li se adauga altii (Petru Dumitriu, Zaharia Stancu, - d. R. Paraschivescu, Eugen Jebeleanu, Geo Dumitrescu, Geo Bogza, Virgil Teodorescu, Edgar Papu s.a.) . Eliberati din inchisori, revin in forta scriitori care incepusera sa se afirme inainte de razboi: St. Augustin Doinas, NicolaeBalota, Adrian Marino s.a. Concomitent se afirma generatii noi de scriitori, remarcabile prin incercarea de innoire problematica pe care o propun literaturii, criticii, istoriei literare si esteticii (Nicolae Labis, A. E. Baconsky, Ana Blandiana, Nina Cassian, Marin Sorescu, Marin Preda, Eugen Barbu, Adrian Paunescu, - d. R. Popescu, Constantin Toiu, Al. Ivasiuc, G. Balaita, Augustin Buzura, Ion Ianosi, Nicolae Manolescu, Nichita Stanescu, Cezar Baltag s.a.) . Se afirma si noi generatii: '70, '80, '90-isti, care incearca, alaturi de experimente, sa reconstituieracordurile culturii romane la fenomenul european si universal. Dupa revolutia din decembrie 1989, literatura romana suporta socul unor schimbari profunde in registrul recunoasterii valorilor. In vreme ce o parte a scriitorilor sunt negati in profunzimea mesajului lor pentru optiunea pro- socialista a scrierilor, altii, apartinand exilului, sunt receptati ca valori literare fundamentale numai pentru ca fusesera negati total in perioada comunista. In ambele sensuri, negarea ca si restituirea valorica se resimt uneori de imixtiunea politicului in judecata de valoare. Dar o observatie trebuie facuta in legatura cu veacul XX al culturii romane: ea a suportat de doua ori negarea totala a valorilor sale, o data dupa al doilea razboi mondial si in perioada razboiului rece, a doua oara dupa revolutia din 1989. Ambele socuri au avut ca rezultat prelungi, fragmentare si incete recuperari".Ar fi absurd sa nu observam ca negarile de tot felul au si produs cea mai mare parte a diasporei romanesti. Si ar fi, de asemenea, o eroare sa nu observam ca, in vreme ce alte culturi tolereaza pluralitatea de voci, cultura literatura romana procedeaza nu prin aceptare, ci prin propunerea registrelor valorice de dinaintea conflictelor care au modificat si standardele culturale. Rezultatul este o noua negare de anvergura. Si iarasi nu putem sa nu observam ca toate aceste procedee anuleaza aproape tot ce a produs veacul XX in literatura si cultura romana. Astfel incat, in pragul aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, cind diferenta specifica a natiei se masoara mai mult decat oricand in valorile spiritului romanesc, ea intampina veacul XXI din nou cu folclorul si prea putin cu marile sale creatii culte.

Enciclopedia universala: Definitii din categoria articole cu litera L

Literatura si arta - enciclopedia universala

Literatura si arta:  (din 1977) - saptamanal, Chisinau. Editat de Uniunea Scriitorilor din Republica Moldova. Continuapublicatia Cultura (1954-1976) . A fost prima publicatie din Republica Moldova care a trecut la scrierea cu alfabet latin (dupa trei decenii de interdictie) , in 15 iunie 1989. Redactor sef: Nicolae Dabija.

Enciclopedia universala: Definitii din categoria articole cu litera L

Literatura si arta romana - enciclopedia universala

Literatura si arta romana:  (1896-1910, Bucuresti) revista lunara de literatura condusa de N. Petrascu. Cea mai mare sustinere financiara a venit din partea lui - d. C. Ollanescu-Ascanio. Sli- a definit programul in opozitie cu revista Convorbiri literare", pe care o considera depasita de timp. Au colaborat: G. Cosbuc, - d. Anghel, Duiliu Zamfirescu, Corneliu Moldovanu, Vasile Militaru, N. - d. Cocea s.a.

Enciclopedia universala: Definitii din categoria articole cu litera L

Litiaza - enciclopedia universala

Litiaza:  Boala caracterizata prin prezenta calculilor i(!tr-un organ sau in canalul sau excretor. Litiaza atinge mai ales vezicula sau caile biliare, rinichiul, caile urinare. Litiaza biliara sunt niste calculi care se formeaza in vezicula biliara (rezervor de bila sub ficat) si pot migra in caile excretorii biliare (canalele ce ies din vezicula si din ficat, care se reunesc pentru a forma canalul coledoc). Ereditatea, varsta inaintata, sarcinile multiple, obezitatea, diabetul, unele medicamente (pilula contraceptiva, hipolipemiantele) sunt factori care favorizeaza aparitia lor. Femeile sufera mult mai des de litiaza biliara decat barbatii. Cele mai multe litiaze biliare nu provoaca nici un simptom. Uneori ele dau dureri sub coaste in partea din dreapta sus a abdomenului. O litiaza biliara este descoperita adesea in cursul unui examen de rutina. Diagnosticul se pune pe baza ecografiei. Fara simptome, litiaza veziculei nu trebuie sa fie tratata deoarece tratamentele au efecte nedorite si nu si-au dovedit importanta. Dar calculii veziculei pot fi sursa unor complicatii ca o colecistita acuta (inflamatia veziculei), o colica hepatica (durere intensa prin blocarea unui calcul in canalul coledoc), o angiocolita (inflamatia grava a coledocului). In caz de durere si de colecistita, tratamentul este colecistectomia (ablatia veziculei); medicamentele si litotripsia dau rezultate limitate. Calculii din coledoc trebuie sa fie scosi prin chirurgie sau prin endoscopie (un tub de endoscopie este introdus prin gura si impins pana la orificiul canalului coledoc). Litiaza urinara sunt niste calculi ce se formeaza in rinichi si care pot migra in uretere si in vezica. Cand este gasita o cauza, este de cele mai multe ori vorba de un obstacol in curgerea urinii (malformatie, adenom de prostata) sau de o infectie urinara. In alte cazuri, este vorba de o dereglare metabolica a organismului, consecutiva unor excese alimentare (mai ales in calciu si in acid uric) sau prin boli hormonale (hiperparatiroidie, de exemplu). Se intampla ca unii calculi sa nu antreneze nici un simptom. Dar ei sunt adesea durerosi sau sursa a unor complicatii: colica nefretica (durere intensa prin blocarea unui calcul intr-o uretera), hematurie (sange in urina), infectie grava a rinichiului, insuficienta renala. Diagnosticarea lor este posibila multumita radiologiei (ecografie, urografie intravenoasa). Calculii mai mici de cinci milimetri se elimina spontan pe cai naturale. Calculii de acid uric prea mari sunt dizolvati de apele minerale sau de medicamente care fac urina alcalina (bazica). Pentru alti calculi, se dispune de mai multe metode: ablatia chirurgicala aproape ca nu mai este folosita; litotripsia extracorporala pulverizeaza calculii prin unde de soc produse de un aparat extern (asemanator unui aparat de radiologie), endoscopia (care utilizeaza un tub dotat cu un sistem optic, introdus prin uretra sau prin piele) permite reperarea calculului, indepartarea lui ca atare sau practicarea unei litotripsii. Tratamentul preventiv al recidivelor cuprinde tratamentul unei eventuale cauze. Trebuie sa se bea din abundenta, cu exceptia cazului de colica nefretica. Un regim alimentar care evita substantele prezente in calculii bolnavului (de exemplu, alimentele bogate in calciu in caz de litiaza calcica) trebuie sa fie urmat.

Enciclopedia universala: Definitii din categoria articole cu litera L

« 59 60 61

62

63 64 65 »
«

»