´╗┐

Enciclopedia universala

articole cu litera M - pagina 30

Marina, Justinian - enciclopedia universala

Marina, Justinian:  (n. 2 februarie 1901, Suesti, jud. Valcea - d. 26 martie 1977, Bucuresti) patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane. A absolvit Teologia la Bucuresti. Dupa ce a fost preot, arhiereu, vicar si arhiepiscop al Iasilor, a devenit patriarh (1948-1977) , reusind sa pastreze toate prerogativele BOR fata de alte Biserici, ca si fata de stat. A contribuit la implicarea sociala a clerului, pastrand astfel si marea aderenta a lumii romanesti, adesea laicizata fortat, la crestinism, la valorile traditionale ale culturii romane. Lucrarea sa fundamentala este Apostolat social, 12 volume, 1948-1976.

Enciclopedia universala: Definitii din categoria articole cu litera M

Marina, Lucian - enciclopedia universala

Marina, Lucian:  (n. 26 iulie 1954, Varset, Banatul Sarbesc) gazetar. A absolvit Facultatea de Stiinte politice la Zagreb. A lucrat la postul de radio Novi Sad, in prezent lucreaza la Televiziunea din Novi Sad, sectia romana. Presedinte al Societatii de Limba Romana din Voivodina. Publica saptamanal in Libertatea (Panciovo) , in Tribuna tineretului (Novi Sad) , Tibiscus (Uzdin) , Cuvantul romanesc (Novi Sad) . Organizeaza intalniri ale romanilor de pretutindeni, festivaluri de folclor, manifestari dedicate marilor personalitati romanesti ale Voivodinei. A organizat si conduce o editura a SLR cu serii dedicate copiilor si tineretului.

Enciclopedia universala: Definitii din categoria articole cu litera M

Marino, Adrian - enciclopedia universala

Marino, Adrian:  (n. 5 septembrie 1921, Iasi - d. 17 martie 2005, Cluj) - istoric si teoretician literar. A absolvit Filologia la Bucuresti. A facut inchisoare dupa razboidin cauza optiunilor sale politice (taraniste) antebelice. Liber profesionist. Premiul Herder, Viena, pentru critica literara, 1985. Premiul Uniunii Scriitorilor pentru Opera Omnia, 1994. A scris studii monografice: Viata lui Al. Macedonski, 1966, Premiul Academiei; Opera lui Al. Macedonski, 1967 si de teorie literara: Introducere in critica literara, 1968, Premiul Uniunii Scriitorilor; Critica ideilor literare, 1974; Carnete europene, 1976; Dictionar de idei literare, 1973; Hermeneutica ideii de literatura, 1987; La Hermeneutique de Mircea Eliade, Gallimard, 1981; Comparatisme et theorie de la litterature, Paris, 1988, tradusa la 1998 - Comparatism siteoria literaturii; Biografia ideii de literatura, vol. I - Antichitate - Baroc, 1991, vol. II Secolul Luminilor, Secolul XIX, 1992, vol. III Secolul XX Partea I, 1994, vol. IV - Secolul XX Partea a II-a, 1997, vol. VSecolul XX Partea a III-a, 1998; Revenirea in Europa. Idei si controverse romanesti, 1990-1995, 1996; Comparatism si teoria literaturii, 1998 (tradusa din franceza, limba initiala de aparitie, 1988) ; Cenzura in Romania. Schita istorica introductiva, 2000.

Enciclopedia universala: Definitii din categoria articole cu litera M

Mario Vargas Llosa - enciclopedia universala

Mario Vargas Llosa:  Mario Vargas Llosa (n. 28 martie 1936, Arequipa, Peru) este unul dintre cei mai cunoscuti scriitori din Peru. Este de asemenea unul din cei mai importanti romancieri si eseisti nascuti in America Latina. A obtinut Premiul Nobel pentru Literatura (2010) pentru "cartografierea structurilor puterii". S-a nascut in 1936 la Arequipa (Peru) si a copilarit in Bolivia impreuna cu mama si bunicii materni, inchipuindu-si ca tatal lui murise ca un erou. In realitate, la cinci luni dupa casatorie, acesta isi parasise sotia insarcinata si avea sa-si revada fiul abia zece ani mai tarziu, cand Mario se va intoarce in Peru. Intre 1950 si 1952 urmeaza cursurile unei scoli militare private din Lima, Colegio Militar Leoncio Prado - experienta descrisa in primul roman, Orasul si cainii (1963). In 1953, intra la "Universitatea Nationala San Marcos" din Lima pentru a studia literatura iar peste cinci ani isi ia licenta in literatura cu teza Baze pentru o interpretare a lui Ruben Dario. A obtinut apoi un doctorat in filozofie si litere la "Universitatea Complutense" din Madrid in 1959. Intre timp, se stabileste pentru o perioada in Franta unde lucreaza ca profesor de spaniola si ziarist. Calatoreste, preda la universitati din America si Europa, devine un scriitor celebru prin forta epica, luciditatea si ironia sa. Dupa o tinerete in care se apropie de comunism, la maturitate ia distanta fata de Fidel Castro, ba chiar il acuza pe Gabriel Garcia Marquez, odinioara prieten, de servilism fata de regimul castrist. In 1955 se casatoreste cu cumnata unchiului matern, (subiectul romanului Matusa Julia si condeierul) provocand mare scandal in familie, si divorteaza de ea in 1964, pentru ca, un an mai tarziu, sa se casatoreasca cu verisoara lui, Patricia, cu care a avut trei copii: Alvaro Vargas Llosa, scriitor; Gonzalo, si Morgana, fotografa. Vargas Llosa a devenit membru al "Real Academia Espanola" in 1996. In anii 80, Vargas Llosa a devenit un foarte activ politician si a devenit cunoscut pentru luarile de pozitie in favoarea liberalismului de piata si a admiratiei pentru Margaret Thatcher, supranumita Doamna de Fier. In anul 1988 infiinteaza formatiunea politica Movimiento Liberdad care intra in componenta Frontului Democratic. Din partea acestui front, a candidat la presedintia tarii in alegerile prezidentiale din Peru in 1990 dar a pierdut in al doilea tur de scrutin in fata lui Alberto Fujimori. In timpul campaniei electorale oponentii sai au citit la radio fragmente agresive din opera sa pentru a-i soca pe electori. Intreaga experienta este apoi povestita in volumul autobiografic Pestele in apa. Opera sa a fost universal recunoscuta. Ea apartine unuia dintre exponentii cei mai talentati ai unui boom literar latinoamerican, alaturi de operele scriitorilor Julio Cortazar, Ernesto Sabato, Jorge Luis Borges din Argentina, Carlos Fuentes din Mexico, sau Gabriel Garcia Marquez din Columbia. Primul sau roman Orasul si cainii i-a adus recunoasterea imediata. El poarta semnele influentei existentialismului lui Sartre si citeaza chiar un dialog extras din romanele acestuia la inceputul fiecarei dintre cele doua parti. El introduce si o tehnica speciala, utilizarea dialogului alternativ pentru a portretiza realitati separate in timp si spatiu, si foloseste timpurile verbale pentru a purta naratiunea inapoi sau inainte in timp, sau pentru a descoperi tema principala a naratiunilor sale, lupta individului in cautarea libertatii intr-o realitate opresiva. La scurta vreme dupa Orasul si cainii scrie La Casa verde (Casa verde, 1966), un roman care demonstreaza influenta puternica a lecturilor din William Faulkner in care vede un suflet geaman. Romanul descrie un bordel ce se numeste "Casa verde" si a carui prezenta aproape mitica afecteaza vietile personajelor. Actiunea principala urmareste destinul unei fete, Bonifacia, care este cat pe aci sa se casatoreasca la biserica dar care se metamorfozeaza in La Selvatica, cea mai cunoscuta prostituata din "Casa verde". Romanul i-a confirmat pozitia de mare scriitor in America Latina si i-a adus Premiul Romulo Gallegos, aflat in 1967 la prima sa editie. Cel de-al treilea roman al lui Vargas Llosa inchide ceea ce multi critici considera a fi cel mai valoros ciclu narativ al sau. Publicat initial intr-o editie in patru volume, Conversacion en la Catedral (Conversatie la Catedrala), 1969) a fost prima incercare a lui Vargas Llosa de a scrie un "roman total", adica o incercare de a fictionaliza toate nivelurile unei societati oarecare si reflectiile ei pe anumite paliere ale realitatii perceptive. Romanul e o opera de deconstruire a statului Peru in timpul dictaturii militare a lui Odria in anii 1950 si se ocupa de vietile unor personaje din straturi sociale foarte diverse ale societatii peruviene. Naratiunea este construita in jurul a doua axe, povestile lui Santiago Zavala si respectiv Ambrosio; primul este fiul unui ministru, cel de-al doilea este soferul sau. O intalnire intamplatoare intr-un loc extrem de banal, un adapost pentru caini, conduce la o conversatie in urma careia Zavala va afla adevarul despre implicarea tatalui sau in comiterea unei crime impotriva unei figuri notorii din lumea ascunsa, interlopa, a societatii peruviene, si amestecul politicianului in afacerile necurate ale dictatorului. Dupa ce a trait mai bine de 30 de ani In Europa, la Paris si Madrid, unde a obtinut cetatenia spaniola in 1993, Vargas Llosa s-a intors ca sa locuiasca in Lima. Continua sa scrie romane istorice cum ar fi Sarbatoarea tapului (2000), o poveste despre viata dictatorului Dominican Rafael Trujillo. Figura centrala a romanului, deloc un simplu erou de fictiune, generalul Rafael Leonidas Trujillo y Molina a existat in realitate, iar societatea dominicana il poreclea Tapul. Ajuns la conducerea jumatatii dominicane a insulei Haiti in urma unei lovituri de stat, militarul avea sa se mentina la putere timp de 22 de ani (1930-1952), aplicand cu consecventa un regim de crunta teroare, perpetuat si in timpul mandatului exercitat de fratele sau, Hector Bienvenido Trujillo y Molina (1952-1960). El paraiso en la otra esquina (Paradisul de dupa colt) e un roman istoric despre Paul Gauguin si Flora Tristan. Llosa a criticat adesea in opera sa ierarhiile stricte ale claselor sociale si discriminarea rasiala existenta atat in Peru cat si in America latina. Foarte multe opere au caracter autobiografic cum ar fi La casa verde (Casa verde) (1966) sau La tia Julia y el escribidor (Matusa Iulia si condeierul) (1977). Romanul sau istoric publicat in 1981, intitulat Razboiul sfarsitului lumii are actiunea localizata in Sertao, in Brazilia secolului al XIX-lea, si se bazeaza pe evenimente reale, rebeliunea Sebastianistilor o secta millenarista condusa de Antonio Conselheiro in Canudos. Romanul Istoria lui Mayta, publicat in 1984, se prezinta ca o ancheta menita sa aduca in fata cititorului personalitatea trotkistului peruvian Alejandro Mayta, care a initiat in 1958 o rebeliune pentru care a fost detinut in varii ocazii, sfarsindu-si viata in uitare si anonimat. Firul narativ se infiripa odata cu interviurile luate de narator diferitor personaje, inclusiv fosta sotie a revolutionarului, instrainata de el datorita escapadelor lui homosexuale. Ca de obicei, romanul lui Llosa se distanteaza de realitatea stricta, pastrandu-i insa datele esentiale, in contextul omniprezentei violente in istoria Perului. Romanul descrie: "... mecanismele tumultuoase ale luptei politice, delirul ideologic al unui clarvazator care e in acelasi timp un lamentabil produs al imprejurarilor politico-sociale, itinerariul personal, in acelasi timp emotionant si atroce, al unui homosexual adulterin; un itinerariu care se inscrie intr-un context istoric dureros si sfasiat.". Romanul Lituma in Anzi se ocupa de crimele comise de o grupare maoista impotriva satenilor din muntii Anzi. Caporalul de jandarmi Lituma si adjunctul sau Tomas au in grija campamentul unui santier de constructie din Peru. Dar peste platourile alpine si in vaile Anzilor pluteste spectrul permanent al raidurilor violente, comise de gruparea de orientare maoista Sendero Luminoso (Cararea luminoasa), careia ii cad victime nevinovate, functionari si tarani deopotriva. Trei disparitii de pe santier adauga si mai multa spaima in sufletele celor doi neputinciosi reprezentanti ai legii. Capitanul Lituma trebuie sa investigheze toate aceste morti si disparitii ciudate. O va face cu metodele unui detectiv particular, dar va explora in profunzime si straturile societatii respective. Cele mai importante romane ale lui Mario Vargas Llosa sunt: Los jefes (Sefii), povestiri, 1959 - debutul, Orasul si cainii (ed. III, Humanitas, 2005), Casa verde, 1966, Pantaleone si vizitatoarele, 1973(ed. Albatros, 1998), Elogiul mamei vitrege, 1988, (ed. II. Humanitas, 2005), Istoria lui Mayta, 1984, Conversatie la Catedrala, 1969, Razboiul sfarsitului lumii, 1981, Cine l-a ucis pe Palomino Molero?, 1986, Sarbatoarea tapului, Allfa, 2002, Calea spre paradis, 2001 (rom. "Paradisul de dupa colt" - ed. Humanitas, 2004), Lituma in Anzi, 1993 (Humanitas 2005), Matusa Julia si condeierul, 1977, Caietele lui Don Rigoberto, 1997, Ratacirile fetei nesabuite 2006, El sueno del celta, 2010, El heroe discreto (Roman, 2013), Kathie si hipopotamul, 1983, La Chunga, 1986, Domnisoara din Tacna, 1981, Seniorul balcoanelor, 1993, Garcia Marquez: Povestea unui deicid (dizertatia tezei de doctorat la Universitatea Complutense, 1971, La novela(Romanul), non-fiction, 1968, Istoria secreta a unui roman, 1971, Orgia perpetua. Flaubert si doamna Bovary, eseu despre romanele lui Gustave Flaubert si despre bovarism, Allfa, 2001, Intre Sartre si Camus, 1981, Pestele in apa, autobiografia sa, contine povestea candidaturii la Presedintia statului Peru, Facand valuri, Limba pasiunii, Scrisori catre un tanar romancier, Humanitas, 2005, Adevarul minciunilor, Humanitas, 2005, Tentatia imposibilului Humanitas, 2005.

Enciclopedia universala: Definitii din categoria articole cu litera M

« 27 28 29

30

31 32 33 »
«

»