Osteoporoza - enciclopedia universala
Osteoporoza: Diminuare treptata a tramei proteice a osului, care ramane totusi normal mineralizata. Usurarea tramei proteice osoase este un fenomen natural, denumit osteopenie fiziologica, legat de imbatranirea scheletului. Osteoporoza este caracterizata prin exagerarea acestui proces, din cauza unui dezechilibru intre activitatea osteoblastelor (celule care asigura formarea tesutului osos) si cea a osteoclastelor (celule care asigura distrugerea tesutului osos): pentru un acelasi volum, osul este mai putin dens, deci mai fragil. Cauzele osteoporozelor sunt multiple. Cea mai obisnuita este osteoporoza postmenopauzica: la menopauza, nivelul de estrogeni (hormoni protectori ai tesutului osos) sufera o prabusire, pe cand cel al cortico-steroizilor (hormoni care cresc resorbtia osoasa) ramane constant. Osteoporoza senila se observa mai ales la femeia trecuta de 60 ani, iar frecventa creste cu varsta; ea este favorizata de sedentarism, de absenta expunerii la lumina naturala (care permite sintetizarea vitaminei D de catre piele), de un regim sarac in calciu si in proteine. Osteoporoza mai proate fi si de origine endocrina sau medicamentoasa: excesul de hormoni tiroidieni (legat de o hipertiroidie sau de un tratament prost dozat al unei hipotiroidii) sau paratiroidian (prezenta unui adenom pe una dintre glandele paratiroide), de corticosteroizi (boala lui Cushing, tratamentul cu corticosteroizi) etc. Aceste osteoporoze pot surveni la orice varsta. Fracturile sunt principalele manifestari ale osteoporozelor. Locul de producere a fracturilor variaza in functie de cum micsorarea densitatii osoase afecteaza osul cortical sau osul spongios. Foarte des, o tasare vertebrala sau o transparenta excesiva la radiografie permit detectarea unei osteoporoze. Aceasta tasare trebuie sa fie confirmata, iar importanta ei este masurata actualmente mai curand prin biopsie osoasa decat prin absorbtiometrie bifotonica. Evolutia tasarii poate fi urmarita masurand cu regularitate inaltimea pacientului. O tasare vertebrala duce la pierderea in inaltime a 1-2 centimetri. O osteoporoza care implica multiple tasari vertebrale poate duce la pierderea in inaltime pana la 15-20 centimetri. Tratamentul osteoporozei postmenopauzice consta in luarea de estrogeni naturali. Tratamentul osteoporozelor endocrine sau medicamentoase este cel al cauzei lor. Printre alte tratamente medicale propuse pentru a lupta contra evolutiei osteoporozei, pot fi citate luarea de calciu, de vitamina D si de fluor pe cale orala, injectiile intramusculare de calcitonina. Totusi, nici unul dintre aceste medicamente nu este de o eficacitate constanta, iar unele pot avea chiar si efecte nedorite: hiper-calcemia si formarea de calculi pentru calciu, fragilizarea osoasa pentru fluor; mai mult, efectul calcitoninei este limitat de anticorpii formati de catre organismul subiectului. Prevenirea osteoporozei e. ste deci indispensabila. Imobilitatea favorizand pierderea osoasa, exercitiul fizic (mers), chiar practicarea regulata a unor activitati sportive, pot fi utile; orice supraantrenament are totusi efecte nefaste. Este recomandabil ca alimentatia sa fie bogata in calciu si in proteine (lapte, produse lactate, carne, peste) si sa sc limiteze consumul de alcool si fumatul. Sarcinile si alaptarea au un efect benefic asupra capitalului osos.
Enciclopedia universala: Definitii din categoria articole cu litera O
Osteosarcon - enciclopedia universala
Osteosarcon: Tumora maligna a osului. Osteosarcomul este cea mai frecventa dintre tumorile osoase primitive (ele nu sunt formate prin metastaze pornite de la un alt cancer). In majoritatea cazurilor, osteosarcomul survine la copil si la adolescent. Tumora se dezvolta, de obicei, pe partea medie a oaselor lungi gasindu-se in vecinatatea articulatiei genunchiului (pe femur sau pe tibie) si a umarului (pe humerus). Un osteosarcom se intinde destul de repede la tesuturile adiacente, distruge osul sanatos din apropiere. Osteosarcomul poate, de asemenea, sa disemineze pe calea sangvina (metastaze pulmonare). Un osteosarcom se traduce printr-o tumefactie locala usor inflamatorie, dureroasa; la un stadiu mai avansat, tumefactia este mare si devine foarte dureroasa. Uneori, el este pus in evidenta printr-o fractura "patologica", adica o fractura care survine in mod spontan sau dupa un traumatism minim. Diagnosticul se pune pe baza radiografiei si a examenului histologic al tumorii dupa biopsie. Acesta consta in chimioterapie si in ablatia chirurgicala a tumorii; ablatia trebuie sa fie cat mai marc posibil, dar incercandu-se totusi conservarea celei mai mari parti a membrului atins cu scopul de a facilita punerea unei proteze articulare; amputatia, in cazuri exceptionale, este rezervata tumorilor voluminoase sau recidivelor. Rezultatele operatiei sunt in mare masura satisfacatoare.
Enciclopedia universala: Definitii din categoria articole cu litera O
