´╗┐

Enciclopedia universala

articole cu litera R - pagina 11

Radioterapie - enciclopedia universala

Radioterapie:  Utilizare a radiatiilor ionizante in tratamentul anumitor boli, indeosebi al cancerelor. Termenul de radioterapie intrebuintat singur se refera mai ales la radioterapia externa, denumita inca si radioterapie transcutanata sau teleradioterapie, in care sursa radiatiilor este exterioara bolnavului si produce un fascicul care atinge tesuturile profunde dupa ce a traversat pielea si tesuturile superficiale. Radioterapia externa face apel la doua tipuri de radiatii ionizante: radiatii electromagnetice (radiatii X, radiatii y) si radiatii constituite din particule elementare infime (electroni, protoni, neutroni). Ea utilizeaza doua surse de radiatii: fie radioelemente in sine (cobalt 60), care sunt adesea izotopi radioactivi ai unei substante; fie aparate (acceleratori de particule) care pun in miscare particulele elementare si trimit spre bolnav ori aceste particule, ori radiatia pe care acestea o produc. La doze slabe, radioterapia are un efect antiinflamator utilizat uneori in tratamentul zonei zoster sau al keloidelor (cicatricele patologice). Totusi, indicatia principala a radioterapiei este cancerul. O radioterapie are drept obiectiv furnizarea unei doze suficiente pentru a trata tumora protejand organele invecinate. Doza absorbita este exprimata in gray. Radiatiile ionizante actioneaza distrugand structurile cromozomice responsabile de diviziunea celulara, ceea ce antreneaza moartea celulelor canceroase. Celulele sanatoase sunt atacate si ele, dar ele au o capacitate de restaurare mai mare. Actiunea anticanceroasa a radiatiilor este utilizata in mod izolat sau asociata cu o alta metoda (chirurgie, chimioterapie). Astfel, radio-chimioterapia (administrarea simultana a radiatiilor si a medicamentelor) este utilizata in caz de carcinom epi-dermoid al faringelui, bronhiilor, esofagului si canalului anal; radioterapia peroperatoric consta in iradierea unei tumori profunde (rectala, pancreatica etc.) cu electroni in cursul unei interventii chirurgicale dupa ce au fost date deoparte organele invecinate (intestine, rinichi etc.). Radioterapia are numeroase alte aplicatii: radioterapia corporala totala este destinata pregatirii unei grefe de maduva osoasa pentru a trata anumite forme de leucemie sau de hematopatii; radioterapia cutanata totala utilizeaza electroni de slaba intensitate in tratamentul limfoamclor cutanate. Tuburile traditionale care produc radiatii X de joasa energie nu mai sunt intrebuintate decat in tratamentul cancerelor cutanate. Acceleratorii lineari sunt aparatele cel mai frecvent folosite: ei produc fie electroni, activi la suprafata si indicati in tratamentul tumorilor superficiale, fie radiatii X de inalta energie, care patrund in profunzime, sub piele, si sunt adaptate tratamentului cancerelor profunde ale toracelui sau abdomenului. O alta varietate de acceleratori de particule, ciclotroanele, care produc neutroni sau protoni, este rezervata unor forme rare de cancer si cu un tratament foarte delicat (melanomul ochiului, sarcomul bazei craniului). In sfarsit, aparatele continand cobalt 60, care emite radiatii y, trateaza tesuturile profunde, dar nu afecteaza pielea, fiind adaptate cancerelor de cap si de gat, de san si ale membrelor. Radioterapia moderna presupune un mediu tehnic costisitor. Un examen prealabil la scaner permite sa se repereze amplasarea organului sau organelor de iradiat. Este realizata o simulare prin radiografie simpla pentru a permite o pozitionare buna a fasciculului. Doza de radiatie necesara distrugerii celulelor canceroase este calculata prin dozimetrie. Pentru a creste eficacitatea radiatiei fara a leza tesuturile sanatoase, este folosita adesea tehnica fasciculelor convergente: un fascicul iradiaza fata anterioara a partii bolnave, al doilea fata posterioara, al treilea din partea dreapta si ultimul din partea stanga. Fiecare fascicul arc o intensitate prea slaba pentru a putea leza tesuturile sanatoase de pe traiectul lui, dar suma intensitatilor celor patru fascicule are un efect insemnat asupra tumorii. Fasciculele, rectangulare, pot adopta o forma complexa multumita unor piese de un anumit fel. O alta tehnica, radioterapia prin minifascicule (iradiere prin multiple minifascicule convergente), este utilizata in tratamentul malformatiilor arterio-venoase sau al tumorilor cerebrale limitate, dar inoperabile. Bolnavul este dezbracat, culcat intr-o pozitie care permite iradierea si tinut nemiscat. Tratamentul este nedureros si nu dureaza mai mult de cateva minute. Repere desenate sau tatuate pe piele, permit sa se pozitioneze de fiecare data aparatele pentru o noua sedinta. Tratamentul cu doze mici este, in general, zilnic sau chiar de mai multe ori pe zi pentru a-i ameliora eficacitatea in anumite cancere (de faringe, de laringe). Tratamentul dureaza 4-8 saptamani aproximativ, fara ca spitalizarea sa fie indispensabila. Acestea sunt cauzate de atingerea celulelor sanatoase. Reactiile precoce sunt reversibile in cateva saptamani: radiodermita acuta (roseata cutanata, depilare), radiomucita acuta (inrosire a mucoaselor si dureri bucale), hipoplazie medulara (distrugere a celulelor sangvine ale maduvei osoase). Reactii tardive, care se produc uneori dupa mai multi ani, sunt mai greu reversibile: radiodermita cronica (piele fina, uscata, cuperoasa), fibroza pulmonara (invadare a plamanilor de tesut fibros), intarziere a cresterii la copil, aparitia altor cancere, tulburari genitale (menopauza precoce, sterilitate), anomalii ale garnetilor mai mult sa u mai putin transmisibile urm asilor. Prevenirea. de eficacitate sigura dar partiala, se bazeaza pe precautiile tehnice: doza de radiatie si volumul corporal iradiat sa fie cele mai mici posibile, diminuarea dozelor de administrat pe sedinta si cresterea, in schimb, a numarului de sedinte.

Enciclopedia universala: Definitii din categoria articole cu litera R

Radioterapie metabolica - enciclopedia universala

Radioterapie metabolica:  Metoda terapeutica ce consta in administrarea unui medicament care contine un element radioactiv destinat fixarii lui intr-un tesut sau intr-un organ care trebuie iradiat selectiv in scop terapeutic. Iodul radioactiv (iod 131) este utilizat de vreo cincizeci de ani in tratamentul bolilor glandei tiroide. Fosforul 32 este utilizat in tratamentul sindroamelor mieloproliferative (producere excesiva de celule sangvine de catre maduva osoasa), indeosebi a poliglobuliei primitive (boala lui Vaquez). Strontiul 89, fosfonatii marcati cu reniu i 86 sau cu samariu 153 sunt utilizati pentru atenuarea durerilor din cadrul metastazelor osoase ale cancerelor de prostata, atunci cand hormonoterapia nu mai este eficace. Ytriul 90, reniul 186 sau erbiul 169 sunt injectati sub forma unor solutii coloidale in articulatii cu scopul de a evita distrugerea lor prin fenomene inflamatorii severe: este vorba de sinoviorteza radioactiva, utilizata, in principal, in tratamentul poliartritei reumatoide. In sfarsit, metaiodobenzil-guanidina marcata cu iod 131 este intrebuintata in tratamentul paliativ al unor feocromocitoame (tumori ale glandei medulosuprarenale) de natura maligna, cu metastaze viscerale sau osoase, precum si in cel al neuroblastoamelor inoperabile sau rezistente la chimioterapie.

Enciclopedia universala: Definitii din categoria articole cu litera R

Radius - enciclopedia universala

Radius:  Os care constituie, impreuna cu cubitusul, scheletul antebratului. Radiusul este situat in partea externa a antebratului, in prelungirea policelui. Acesta este un os lung de forma usor spiralata, ceea ce permite rotatia sa in jurul cubitusului in cursul miscarilor de pronatie-supinatie (care permit orientarea palmei in sus sau in jos, in fata sau in spate, in interior sau in exterior). Extremitatea inferioara a radiusului se articuleaza cu cubitusul si cu carpul. Extremitatea sa superioara schiteaza un mic cap articulat cu humerusul si cubitusul. In afara bolilor osoase (tumori si infectii), radiusul este de cele mai multe ori sediul fracturilor; de fapt, in cazul caderii pe incheietura mainii sau pe palma, radiusul este cel care suporta cea mai mare parte a socului. Fracturile in "lemn verde", specifice copilului, nu afecteaza radiusul in totalitatea diametrului sau. Tratamentul lor este ortopedic: imobilizarea gipsata timp de 3 saptamani pana la 3 luni, dupa varsta copilului. Fracturile diafizei radiale (partea mediana a radiusului) pot fi izolate sau asociate unei fracturi a cubitusului. Deplasarea osoasa este adesea importanta, facand necesara o fixare chirurgicala a fragmentelor osoase prin osteosinteza (cu ajutorul unei placi cu suruburi, de exemplu). Fracturile extremitatii inferioare a radiusului sunt mai frecvente la subiectul varstnic (fractura lui Pouteau-Colles) si favorizate de osteoporoza (rarefierea osoasa). Tratamentul lot este de cele mai multe ori ortopedic (gips). Fracturile extremitatii superioare a radiusului, frecvente la sportivi, ating de cele mai multe ori cupula radiusului (articulatia cu humerusul); tratamentul lor este, in general, ortopedic (gips imobilizator, timpul cel mai scurt posibil -intre 8 si 15 zile maximum -, cotul in unghi drept), dar, daca este spart capul radiusului in mai multe fragmente sau in caz de deplasare mare, poate fi necesara o interventie chirurgicala. Fracturile in "turtita de unt", specifice copilului, sunt caracterizate printr-o simpla tasare a osului fara deplasare. Ele pot atinge cartilagiile de conjugare (zonele situate la extremitatile osului, permitand cresterea sa in lungime), tratamentul lor este ortopedic: imobilizarea gipsata pe o durata de 3 saptamani pana la 3 luni, dupa varsta copilului.

Enciclopedia universala: Definitii din categoria articole cu litera R

Radulescu-Motru, Constantin - enciclopedia universala

Radulescu-Motru, Constantin:  (n. 2 februarie 1868 - d. 1957) gazetar si specialist in psihologie sociala. A infiintat si condus Societatea Romana de Filosofie. Profesor la Universitatea din Bucuresti si membru al Academiei Romane (din 4 iunie 1923) , vicepresedinte (31 mai 1935-3 iunie1938; 31 mai 1941-2 iunie 1944) si presedinte (3 iunie 1938-31 mai 1941) al prestigioasei institutii, repus in drepturile sale de membru titular (la 3 iulie 1990) .Conservator ca ideal politic. Lucrari: Cultura romana si politicianismul, 1904; Nationalismul, 1909; Sufletul neamului nostru, 1910; In zilele noastre de anarhie, 1910; Psihologia ciocoismului, 1911; Psihologia industriasului, 1911; Din psihologia revolutionarului, 1919; Conceptia conservatoare si progresul, 1924; Taranismul, un suflet si o politica, 1924; Demagogia scolara, 1927; Ideologia statului roman, 1934; Romanismul, 1939) ; Etnicul romanesc, 1942.

Enciclopedia universala: Definitii din categoria articole cu litera R

« 8 9 10

11

12 13 14 »
«

»