´╗┐

Enciclopedia universala

articole cu litera S - pagina 116

Sinucidere - enciclopedia universala

Sinucidere:  Act prin care un individ isi provoaca propria moarte. Sinuciderea este un fenomen complex, ce depaseste cadrul psihiatric la care este redus frecvent, in masura in care se pune problema libertatii omului si a optiunilor sale (inclusiv cea de a muri). Sinuciderea, cea de a patra cauza de mortalitate generala, a doua cauza de mortalitate la adolescenti (dupa accidentele de circulatie), ramane o problema sociala grava, ale carei mecanisme si granite sunt adesea foarte dificil de deslusit. La adolescent, sinuciderea este adesea precedata de o lunga perioada de pregatire silentioasa, dar actul in sine este impulsiv si, din acest motiv, exista un risc de esec mai mult sau mai putin constient. In psihopatologie, se stabileste o gradare intre ideea de moarte (imprecisa si scurta, proprie crizelor de "plictis"), ideea de sinucidere (cu o reprezentare concreta a actului) si tentativa de sinucidere, corespunzand unei forme extreme de intoarcere agresiva impotriva propriei persoane. Sinuciderea constituie complicatia majora a psihozelor, depresiunilor, schizofreniei, bufeurilor delirante, delirelor cronice si, mai ales, melancoliei. Trebuie, de asemenea, intervenit in epilepsie, alcoolism si in anumite cazuri de raptus (criza violenta de anxietate, insotita de o pierdere a controlului de sine). Evocarea ideilor de sinucidere, in general fara urmari, impestriteaza frecvent depresiunile zise minore (nevrotice sau reactionale). Totusi, chiar atunci cand ideile de sinucidere imbraca forma unui santaj afectiv (la isteric indeosebi), nu trebuie niciodata subestimate. De altfel, o tendinta distructiva latenta poate sa se traduca printr-un comportament care pune in pericol viata subiectului: cautarea inconstienta a riscului (sport, conducerea automobilului), alcoolism, toxicomanie, care sunt tot atatea metode de "a cocheta cu moartea". Dar mai exista numeroase cazuri de sinucidere fara origine psihopatologica evidenta, ca de exemplu cu ocazia unei catastrofe colective (invazie, razboi, calamitate naturala), falimentul unui ideal, o amenintare de dezonoare, o boala incurabila etc. In fata unei eventualitati de sinucidere, medicul va trebui sa precizeze diagnosticul si sa evalueze semnele de alarma, impunand spitalizarea: insomnie rebela, autoacuzare, absenta sperantei de vindecare, anxietate severa cu repliere in sine sau impulsivitate excesiva. In majoritatea cazurilor, tentativa de sinucidere reprezinta un mesaj dat anturajului, o ultima incercare de afirmare de sine si de actiune asupra lumii, atunci cand toate posibilitatile de adaptare par epuizate. In mod paradoxal, dorinta de a muri ascunde atunci o dorinta de a trai, pe care trebuie sa stii sa o intelegi si sa o consolidezi fara moralism, nici cu un psihiatrism abuziv. Orice tentativa de sinucidere este grava si trebuie sa impuna o reflexie sociala si psihiatrica, destinata sa evalueze posibilitatile de prevenire, de insotire terapeutica a subiectului si a anturajului sau. De fapt, numarul de sinucideri reusite dupa una sau doua tentative nereusite este mare. Fara a exagera supravegherea acestor subiecti, trebuie sa se stie cum sa se anticipeze motivele sau circumstantele favorizante, fie ca ele sunt de ordin social, terapeutic sau familial. Aprecierea regulata a calitatii relatiei, a schimbarilor minime de comportament sau vizitarea amicala raman cele mai eficace mijloace de prevenire.

Enciclopedia universala: Definitii din categoria articole cu litera S

Sinus - enciclopedia universala

Sinus:  Denumire data anumitor cavitati ale organismului. Sinusul fetei este o cavitate umpluta cu aer, scobita in oasele capului, ce se dechide in fosele nazale. Aceste sinusuri sunt simetrice, de fiecare parte a liniei mediane a fetei, si tapetate cu o mucoasa asemanatoare cu cea a foselor nazale. Rolul lor nu este bine cunoscut. Sinusul etmoidal este format din mai multe cavitati, sau celule, comunicand intre ele. El este sapat in profunzime in masa laterala a etmoidului, in spatele radacinii nasului si intre fetele interne ale orbitelor. Sinusul frontal este scobit in osul fontal, deasupra orbitei. Sinusul maxilar este scobit in osul maxilarului superior, sub orbita. Prin fata sa inferioara el se afla in legatura cu radacinile celui de al doilea premolar si primilor doi molari. Sinusul sfenoidal este scobit in corpul osului sfenoid care inchide in spate fosa nazala. Bolile sinusurilor sunt inflamatorii (sinuzite) si tumorale

Enciclopedia universala: Definitii din categoria articole cu litera S

Sinuzita - enciclopedia universala

Sinuzita:  Inflamatie a sinusurilor fetei. O sinuzita atinge un sinus izolat sau ansamblul sinusurilor. Inflamatia poate fi acuta sau cronica. Sinuzita acuta este de o inflamatie a sinusurilor fetei cauzata fie de propagarea unei infectii de la nivelul foselor nazale, fie, in cazul unui sinus maxilar, a unei infectii a radacinii unui dinte de pe maxilarul superior. Semnele sunt adesea unilaterale si constau intr-o rinoree (scurgere nazala) purulenta care poate fi posterioara si poate trece in faringe fara sa se exteriorizeze, intr-o alterare a starii generale cu oboseala si febra in jur de 38, 5°C si intr-o durere locala a fetei. Sinuzita maxilara este dureroasa dedesubtul ochiului, sinuzita frontala deaspra ochiului, sfenoidita (sinuzita sfeno-idala), in spatele ochiului. Etmoidita (sinuzita etmoidului), frecventa mai ales la copil, se caracterizeaza printr-o umflatura, o inrosire si o durere a unghiului intern al ochiului. Sinuzitele pot sa se complice printr-o acumulare de puroi prin blocarea scurgerii (sinuzita zisa blocata, orificiul fiind astupat de secretii si de inflamatia mucoasei), printr-o extindere a infectiei la ochi sau printr-o meningita, care impune un tratament de urgenta. Tratamentul formelor putin dureroase si putin febrile se limiteaza la pulverizari locale de medicamente vasoconstrictoare, la inhalatii calde si mentolate si la analgezice. Tratamentul formelor mai avansate asociaza antibiotice si antiinflamatoare luate pe cale orala. In formele foarte dureroase, o punctie prin trocar, apoi o spalatura a sinusului sunt uneori necesare. Sinuzita cronica este o inflamatie a sinusurilor fetei care dureaza mai mult de trei luni. Sinuzitele cronice pot fi unilaterale (ele sunt atunci legate adesea de o infectie dentara, uneori de o malformatie a cornetelor sau a septului nazal) sau bilaterale; in acest caz, originea este prost cunoscuta si poate rezulta dintr-o boala difuza a mucoasei pituitare care tapeteaza fosele nazale. Bolnavul se plange, in general, de o rinoree (scurgere nazala) mai mult sau mai putin purulenta, de o senzatie de obstructie nazala si de tuse cronica in timpul noptii. Tratamentul asociaza antibiotice, antiinflamatoare si descongestionante ale foselor nazale. In caz de esec, un tratament chirurgical (curatarea sinusurilor realizata de cele mai multe ori prin endoscopie) poate fi propus.

Enciclopedia universala: Definitii din categoria articole cu litera S

SIO - enciclopedia universala

SIO:  (Start Input-Output) - declansarea intrarilor si iesirilor.

Enciclopedia universala: Definitii din categoria articole cu litera S

« 113 114 115

116

117 118 119 »
«

»