´╗┐

Enciclopedia universala

articole cu litera S - pagina 123

Sistem imunitar - enciclopedia universala

Sistem imunitar:  Sistem multumita caruia organismul se apara impotriva infectiei cu germenii patogeni din mediu (bacterii, virusuri, ciuperci microscopice). Acest sistem cuprinde celule zise imunocompetentc, organele limfoide care Ie produc (maduva osoasa, timusul) si cele care le gazduiesc (ganglionii limfatici, tesutul limfoid satelit al tubului digestiv, splina, sangele circulant), precum si diferitele molecule pe care celulele sunt capabile sa le produca. El poate fi impartit in doua subsisteme principale, a caror asociere este necesara pentru a lupta eficace impotriva infectiilor: sistemul imunitar natural si sistemul imunitar adaptativ. Sistemul imunitar natural. Acesta urmareste sa impiedice patrunderea germenilor si ii ataca atunci cand ei au depasit barierele externe ale organismului, provocand o inflamatie acuta. Sistemul imunitar natural este constituit, in afara barierelor fizice, din diferite celule prezxnte in sangele circulant, precum si cele doua tipuri de proteine specializate, complementul si citokinele. Barierele fizice cuprind straturile superficiale ale celulelor moarte ale epidermului, precum si substantele anti-bacteriene care acopera pielea si care sunt prezente in sudoare, ca lizozimul. Mucusul dens secretat de celulele situate pe orificiile corpului este capabil sa retina microbii. O alta forma de protectie este asigurata de acizii tari ai stomacului si de catrc substante, ca lactoferina, care sc fixeaza pe elementele vitale ca fierul si le impicdica sa intervina in multiplicarea a numeroase bacterii. Celulele sangelui circulant sunt fagocitele, care cuprind macrofagele si polinuclearele, care incorporeaza germenii si ii omoara; celulele "natural killcr", care recunosc celulele infectate cu virus, se fixeaza pe ele si le omoara facand sa patrunda in ele substante chimice letale; mastocitele, carc contin mari granulatii de substante chimice eliberate de indata ce primesc o stimulare adecvata. Complementul e. ste un sistem enzimatic care cuprinde o serie de cel putin 2(1 proteine diferite care invaluie germenii atunci cand acestia patrund in organism. Una dintre proteine se fixeza la suprafata germenelui, celelalte componente atasandu-se in cascada. Aceasta reactie are drept rol sa atraga fagocitele in afara circulatiei sangvine spre germene (proces denumit chemotaxie), de a-l face pe acesta "atragator" pentru ca fagocitul sa se ataseze, sa-l ingere si sa faca o bresa in membrana lui exterioara, ceea ce antreneaza spargerea lui (liza). Citokinele cuprind mai ales interferonii, moleculele secretate de catrc celule ca raspuns la o infectie de origine virala, care protejeaza celulele invecinate "interferand" cu eliberarea de noi particule virale, plecand de la celula infectata. Alte citokine favorizeaza dezvoltarea unui tesut nou, ca urmare a leziunilor tisulare de origine microbiana si ajuta celulele sa elimine germenii pe care ii contin. Sistemul imunitar adaptativ. Acesta intervine atunci cand sistemul imunitar natural nu este suficient pentru eliminarea unui germene. Celulele acestui sistem cuprind limfocitele T si B si substantele pe care acestea din urma le elaboreaza: anticorpii. Spre deosebire de sistemul imunitar natural, sistemul adaptativ sc modifica la fiecare infectie cu scopul de a reactiona mai eficace fata de microbii pe care deja i-a mai intalnit. Limfocitele contin la suprafata lor molecule, receptorii, care le permit sa recunoasca antigenele germenilor pe carc ii intalnesc. Limfocitcle T au doua functii principale. Ele faciliteaza activitatea altor celule care apartin sistemului imunitar. Cealalta functie principala a lor consta in distrugerea directa a celulelor infectate cu virus. Limfocitele B, produse de maduva osoasa, au drept functie principala elaborarea anticorpilor cu ajutorul limfocitelor T. Plasmocitele sunt forma matura a limfocitelor B si locul principal de elaborare a anticorpilor. Anticorpii sunt proteine specializate specifice. Examene si patologie. Un prelevat sangvin permite studiul cantitativ si functional (numararea formulei sangvine, electroforeza si imunoelectroforeza proteinelor) al diferitelor populatii de limfocite si al diferitilor anticorpi, in caz de anomalie, acest studiu permite, eventual, orientarea spre examene complementare ca o punctie a maduvei osoase sau de ganglion. Patologia sistemului imunitar cuprinde deficientele imunitare, hipersensibilitatea si bolile autoimune. Deficientele imunitare pot fi consecinta anomaliilor genetice congenitale (agamaglobulinemia lui Bruton absenta imunoglobulinelor din sange, sindromul lui Di George defect de producere a limfocitelor T), a unei infectii cu un virus (in particular virusul cauzator al SIDA), a unei iradieri sau a unui tratament imunosupresor. Hipersensibilitatea este o hiperactivitate a sistemului imunitar, de felul celei care exista ca raspuns la anumite substante chimice sau la unele polenuri (alergie). Bolile autoimune ca lupusul eritematos diseminat sau poliartrita reumatoida, sunt consecinta unei alterari a fenomenului de toleranta (incapacitate naturala a sistemului imunitar de a tolera constituentii sau produsii propriilor sale celule).

Enciclopedia universala: Definitii din categoria articole cu litera S

Sistem limbic - enciclopedia universala

Sistem limbic:  Totalitate a structurilor cercbrale situate in regiunea mediana si profunda a creierului, jucand un rol major in memorie si emotii, precum si in elaborarea comportamentelor. Totalitate a ganglionilor si vaselor limfatice, care, pe de o parte, participa la apararea imunitara a organismului, iar, pe de alta parte, au un rol circulator (drenarea limfei spre un curent sangvin). Ganglionii limfatici sunt noduli situati pe traiectul vaselor limfatice. Aceste vase dreneaza tesutul interstitial. Un ganglion cuprinde o capsula si numeroase globule albe, sau limfocite, pe carc le produce. Exista ganglioni superficiali, intre care cei mai importanti sunt situati in plica inghinala, subaxilar si de fiecare parte a gatului, si ganglionii profunzi, localizati in pelvis, in lungul aortei si in hilurile pulmonare. Provenite din toate partile corpului, vasele limfatice convcrg spre ganglionii limfatici, apoi se reunesc in vase de calibru din ce in ce mai mare. Ele sunt, in general, vase satelite ale vaselor sangvine. Principalul vas limfatic este canalul toracic care ia nastere in abdomen apoi isi urmeaza drumul pana in varful trunchiului, une se varsa in confluenta venoasa jugulo-subclavie stanga, de la baza gatului. Ganglionii limfatici permit multiplicarea limfocitelor T si B ajunse la maturitate dupa formarea lor in maduva osoasa si timus. Ei au un important rol de releu in cursul raspunsului imunitar. Vasele limfatice asigura circulatia acestor celule deversandu-le in circulatia venoasa. Ele dreneaza, de asemenea, celulele sangvine si proteinele mari recuperate dupa iesirea lor din vasele capilare si transporta grasimile absorbite de catre intestin in cursul digestiei. Ganglionii superficiali sunt accesibili la palpare. Examenul lor histologic se poate face prin punctio-narea cu un ac sau dupa ablatie. Ganglionii profunzi sunt explorati azi prin ecografie si mai ales prin scaner si imagerie prin rezonanta magnetica (IRM.), mult mai rar prin limfografie (radiografia sistemului limfatic dupa injectarea unui produs de contrast). O crestere in volum a unui ganglion sau adenopatia poate fi de origine infectioasa (ganglioni moi si sensibili) sau tumorala (ganglioni tari, imobili si nedure-rosi). Invadarea ganglionilor plecand de la un cancer este o forma de metastaza. Vasele limfatice pot fi sediul unei limfangite (inflamatie), care dispare sub tratament cu antibiotice daca la originea sa se afla o infectie bacteriana. Unele vase limfatice pot sa se dilate si sa formeze o limfangiectazie si/sau un limfedem din cauza unui obstacol in calea curgerii limfatice, de origine parazitara sau tumorala. In sfarsit, se intampla ca sistemul limfatic sa fie sediul unei tumori maligne, limfomul.

Enciclopedia universala: Definitii din categoria articole cu litera S

Sistem limfoid - enciclopedia universala

Sistem limfoid:  Totalitate a celulelor, organelor si structurilor tisulare care asigura apararea imunitara. Organele care compun sistemul limfoid pot fi repartizate in trei unitati. Organele limfoide primare, zise centrale, sunt maduva osoasa si timusul (glanda situata la baza gatului). Precursorii celulelor imunocompetente (limfocite, macrofage) sunt produsi de maduva osoasa hematopoietica. Unele limfocite isi continua maturarea lor pentru a da nastere limfocitelor B Altele migreaza spre timus si devin timocite, care se diferentiaza in limfocite T. Organele si formatiunile secundare, zise periferice, sunt ganglionii limfatici, reteaua de tesut limfoid al mucoaselor (amigdale palatine, tub digestiv, tractus genito-urinar etc.) si, in splina, pulpa alba situat in jurul ramificatiilor arteriale. Ele sunt populate de limfocite care au emigrat din organele limfoide centrale dupa ce au ajuns la maturitate. In sanul acestor organe si formatiuni, limfocitele T si B se tin aproape de alte celule imunocompetente, ca macrofagele, cu care schimba informatiile necesare pentru buna desfasurare a raspunsului imunitar, si se multiplica. Coerenta sistemului este asigurata prin circulatia celulelor pe cale sangvina si limfatica. Sistemul limfoid tertiar este compus din toate celelalte amplasamente in care pot sa se localizeze limfocitele ca urmare a unei migratii. O astfel de deplasare se poate face cu ocazia unei reactii inflamatorii declansate de o leziune sau de o infectie. Aceasta capacitate de migratie este deosebit de importanta pentru limfocitele "cu memorie", responsabile de protectia organismului fata de antigenele deja intalnite. Un prelevat sangvin permite studiul cantitativ si functional al diferitelor populatii limfocitare. In caz de anomalie constatata, acest examen permite eventual sa se orienteze cercetarea cauzei prin alte examene complementare: radiografia timusului, punctia de maduva osoasa sau de ganglion. Poate exista atingere a sistemului limfoid in deficitele imunitare, fie congenitale, provocate de anomaliile de producere sau de maturare a limfocitelor, fie dobandite, ca SIDA, boala consecutiva infectiei cu virusul HIV Alte boli care pot atinge sistemul limfoid sunt cancerele sangelui (limfoame, leucemii).

Enciclopedia universala: Definitii din categoria articole cu litera S

Sistem montan - enciclopedia universala

Sistem montan:  ansamblul de lanturi de munti formati in timpul unor ere geologice, care se despart prin depresiuni si vai montane.

Enciclopedia universala: Definitii din categoria articole cu litera S

« 120 121 122

123

124 125 126 »
«

»