´╗┐

Enciclopedia universala

articole cu litera W - pagina 3

Wheezing - enciclopedia universala

Wheezing:  Suieratura respiratorie acuta, intotdeauna pe aceeasi tonalitate, perceptibila la inspiratie si la expiratie sau doar la inspiratie. Termen in limba engleza adoptat ca atare. Wheezing-ul este cauzat de o ingustare sau de o obstru-are partiala si localizata a cailor respiratorii (laringe, trahee, bronhii) de catre o tumora, un corp strain, o inflamatie etc.

Enciclopedia universala: Definitii din categoria articole cu litera W

Whig - enciclopedia universala

Whig:  Membru al partidului liberal din Anglia in prima jumatate a sec. XIX

Enciclopedia universala: Definitii din categoria articole cu litera W

WHIPS - enciclopedia universala

WHIPS:  Abreviere preluata din limba engleza pentru WHIplash Protection System (sistem de protectie a ranirii gatului ca urmare a unor smucituri bruste), dispozitiv de securitate aplicat pentru prima data de Volvo, in 1999, pentru scaunele fata, proiectate pentru a reduce ranirea capului si a gatului in caz de coliziune spate. V. scaun WHIPS.

Enciclopedia universala: Definitii din categoria articole cu litera W

William Shakespeare - enciclopedia universala

William Shakespeare:  William Shakespeare (n. 23 aprilie 1564 - d. 23 aprilie 1616) a fost un dramaturg si poet englez, considerat cel mai mare scriitor al literaturii de limba engleza. El este adesea numit poet national al Angliei si "Poet din Avon" ("Bard of Avon") sau "Lebada de pe Avon" ("The Swan of Avon"). Lucrarile sale au supravietuit, incluzand si unele realizate in colaborare, opera sa fiind alcatuita din aproape 38 de piese de teatru, 154 de sonete, 2 lungi poeme narative, precum si alte multe poezii. Piesele lui de teatru au fost traduse in aproape fiecare limba vorbita si sunt jucate mai des decat cele ale oricarui alt dramaturg. Multe dintre piesele sale au fost montate pe scena teatrului Globe, unul din cele mai populare ale epocii Elisabetane, a carui deviza era "Totus mundus agit histrionem", reluata in "Cum va place" sub forma metaforei lumii ca scena de teatru: "All the world's a stage, And all the men and women merely players: They have their exits and their entrances". "Lumea intreaga este o scena iar barbatii si femeile sunt actorii ei, ei intra si ies pe rind din ea". Rivalul cel mai important al lui Shakespeare din epoca a fost un alt redutabil dramaturg, Christopher Marlowe, fiind ucis intr-o carciuma, in urma unui conflict iscat din senin. William Shakespeare a ramas astfel dramaturgul cel mai jucat si mai respectat, inclusiv de catre regina Elisabeta. Recent, un celebru dramaturg englez contemporan, Tom Stoppard, a realizat scenariul filmului Shakespeare in love, propunind o varianta destul de controversata, prin care sustine idee ca moartea lui Marlowe ar fi fost provocata de rivalitatea cu colegul sau, Shakespeare, fapt neconfirmat de istoricii literari englezi. Unii cred ca Christophore Marlowe ar fi scris chiar o parte dintre piesele marelui Will, datorita faptului ca "Lebada de pe Avon" ar fi provenit dintr-o patura sociala destul de umila si nu ar fi posedat educatia necesara pentru a scrie aceste piese sau sonete, dar este vorba din nou de o teorie hazardata. William Shakespeare s-a nascut si a crescut in Stratford-upon-Avon. La varsta de 18 ani, el s-a casatorit cu Anne Hathaway, cu care acesta a avut 3 copii: Susanna, si gemenii Hamnet si Judith. Intre anii 1585 si 1592, el a inceput o cariera de succes in Londra ca actor, scriitor si proprietarul unei parti a unei companii de jocuri numita "Oamenii Lordului Chamberlain" (The Lord Chamberlain's Men), mai tarziu stiuta ca "Oamenii Regelui" (King's Men). Se pare ca el s-a retras la Stratford in jurul anului 1613, unde a murit 3 ani mai tarziu. Cateva recorduri ale vietii private ale lui Shakespeare au supravietuit, si au existat speculatii considerabile despre aspecte ca fizicul sau, sexualitatea si credintele religioase, paternitatea operei sale dramatice si nu numai. Shakespeare a scris majoritatea lucrarilor sale cunoscute intre 1589 si 1613. Piesele lui de inceput au fost in special comedii si sau drame istorice, genuri pe care el le-a ridicat la punctul de maxim de rafinament si arta pana la sfarsitul secolului al XVI-lea. Dupa aceea, inainte de aproximativ 1608, el a scris in special tragedii, incluzand aici Hamlet, Regele Lear si Macbeth, considerate unele dintre cele mai stralucite lucrari in limba engleza. In ultima parte a vietii, el a scris comedii tragice, de asemenea stiute ca aventuri romantice si a colaborat cu alti dramaturgi. Multe dintre piesele sale de teatru au fost publicate chiar in timpul vietii sale, insa in editii de diverse calitati si precizii. In 1623, doi dintre colegii sai de teatru au publicat The First Folio, o editie adunata din lucrarile sale dramatice care le include pe toate, in afara de doua din piesele de teatru care doar acum sunt recunoscute ca fiind ale lui Shakespeare. Shakespeare a fost un poet si dramaturg respectat la vremea lui, dar reputatia lui nu a crescut la inaltimile sale actuale inainte de secolul al XIX-lea. Ideile romantice, in particular, intampina genialitatea lui Shakespeare, iar victorienii s-au inchinat lui Shakespeare cu o stima pe care George Bernard Shaw a numit-o "idolatrizarea lui Shakespeare" . In secolul XX, munca lui a fost in repetate randuri recunoscuta si redescoperita de noile abordari ale artei spectacolului de teatru. Piesele lui de teatru raman cat se poate de populare astazi si sunt permanent studiate, jucate si reinterpretate in diverse contexte culturale si politice in intreaga lume. William Shakespeare a fost fiul lui John Shakespeare, un negustor de manusi de succes si un membru al consiliului municipal, originar din Snitterfield, si al lui Mary Arden, fiica unui prosper fermier. El s-a nascut in Stratford-upon-Avon si a fost botezat acolo la 26 aprilie 1564. Ziua sa de nastere adevarata ramane nestiuta, dar e atribuita zilei de 23 aprilie, Ziua Sfantului George (St. George's Day). El a fost al treilea copil din opt si fiul care a supravietuit cel mai mult. Cu toate ca nu exista date certe despre prima sa perioada de viata, cei mai multi biografi sunt de acord ca Shakespeare a fost probabil educat la Noua Scoala King (King's New School) in Stratford, o scoala liber privilegiata in 1553, cam la sfert de mila de casa sa. Invatamantul liceal a variat calitativ pe durata erei elisabetane, dar planul de invatamant a fost dictat de lege in intreaga Anglie si scoala ar fi asigurat o educatie intensa in gramatica latina si in studiul limbilor clasice. La varsta de 18 ani, Shakespeare s-a casatorit cu Anne Hathaway in varsta de 26 de ani. Curtea consistoriala a Diocezei de Worcester ("Diocese of Worcester") a emis certificatul de casatorie la 27 noiembrie 1582. Ceremonia pare sa fi fost aranjata in multa pripa, daca la sase luni dupa casatorie, Anne a dat nastere unei fete, Susanna, botezata pe 26 mai 1583. Gemenii, baiatul Hamnet si fata Judith, s-au nascut aproape doi ani mai tarziu si au fost botezati la 2 februarie 1585. Hamnet a murit din cauze necunoscute la varsta de 11 ani si a fost ingropat la 11 august 1596. Dupa nasterea gemenilor, Shakespeare a lasat putine urme istorice in documentele vremii, pana cand este mentionat ca face parte din "lumea teatrala" a Londrei in 1592, iar oamenii de stiinta se refera la perioada cuprinsa intre 1585 si 1592 ca "anii pierduti" ai lui Shakespeare. Biografii, in incercarea de a tine seama de aceasta perioada, au adus la cunostinta multe povesti nesigure. Nicholas Rowe, primul biograf al lui Shakespeare, a povestit o legenda a Stratford-ului in care Shakespeare dispare din oras ca sa scape de acuzarea braconajului de cerb. O alta poveste din secolul al 18-lea il are tot pe Shakespeare, care a inceput cariera teatrala avand grija de caii patronilor de teatru din Londra. John Aubrey ne informeaza ca Shakespeare a fost un invatator provincial. Multi oameni de stiinta ai secolului al 20-lea au sugerat ca dramaturgul poate a fost angajat ca invatator de Alexander Hoghton din Lancashire, un proprietar de pamanturi catolic care a numit un oarecare "William Shakeshafte" in testamentul sau. Nu se stie exact cand a inceput Shakespeare sa scrie, dar aluziile contemporane si recordurile de performanta arata ca mai multe dintre piesele sale au fost montate pe scena la Londra doar dupa 1592. El a fost suficient de bine cunoscut la Londra, atat cat sa fie atacat de dramaturgul Robert Greene. Cei mai multi dramaturgi din acea perioada au colaborat cu alte persoane cu aceleasi preocupari, si criticii sunt de acord ca Shakespeare, mai ales in primii si ultimii ani din viata sa, a facut acelasi lucru. Unele piese, cum ar fi Titus Andronicus si primele istorii, raman controversate, in timp ce The Two Noble Kinsmen si Cardenio au foarte buna demonstrarea documentarii contemporane. Primele piese au fost influentate de scrierile altor dramaturgi elisabetani, in special Thomas Kyd si Christopher Marlowe. Primele lucrari oficiale de Shakespeare sunt Richard III si cele trei parti din Henry VI, scrise la inceputul anului 1590, perioada cu apetit pentru drama istorica. Nu e clar pentru care companie a scris Shakespeare primele piese. Printre actorii care au lucrat pentru Shakespeare au fost Richard Burbage, William Kempe, Henry Condell si John Heminges. Ca dramaturg, a scris cateva dintre cele mai puternice tragedii si numeroase comedii. De asemenea, a scris 154 de sonete si multe poezii. Dintre acestea, unele sunt considerate drept cele mai stralucitoare opere scrise vreodata in literatura, datorita priceperii lui Shakespeare de a depasi naratiunea si de a descrie cele mai intime si profunde aspecte ale naturii umane. Se crede ca majoritatea operei a scris-o intre 1585 si 1613, desi datele exacte si cronologia pieselor de teatru atribuite lui nu se cunosc cu precizie. Influenta exercitata de Shakespeare asupra vorbitorilor de limba engleza din intreaga lume se reflecta prin recunoasterea imediata a unor citate din piesele lui Shakespeare, titlurile operelor bazate pe fraze din Shakespeare si numeroasele adaptari ale pieselor sale. Alte semne ale influentei sale contemporane sunt includerea sa in primele 10 pozitii intr-un top al "Celor mai importanti 100 de britanici", sondaj sponsorizat de BBC, frecventele productii bazate pe operele sale, cum ar fi BBC Television Shakespeare (un set de adaptari pentru televiziune ale pieselor sale) si succesul filmului "Shakespeare in Love" (1998), o fictiune dedicata vietii scriitorului, bazata pe scenariul unui foarte cunoscut autor dramatic contemporan, Tom Stoppard, care a propus si o rescriere in cheie postmoderna a lui Hamlet, "Rozencrantz si Guildestern sunt morti". Toate piesele au fost puse in scena la Teatrul Globe a carui deviza ce se putea citi pe cortina teatrului, era "Totus mundus agit histrionem". Ea reprezenta traducerea in limba latina a unei replici celebre din piesa "Cum va place", "Lumea este o scena si oamenii sunt doar actori". El s-a insurat cu Anne Hathaway, cu opt ani mai in varsta decat el, la 28 noiembrie 1582, la Stratford-upon-Avon, martorii ceremoniei fiind Fulk Sandalls si John Richardson; casatoria se pare ca a fost grabita de faptul ca mireasa era insarcinata. Dupa casatorie, se stiu putine lucruri despre William Shakespeare, pana la aparitia sa la Londra, pe scena literara. In 26 mai 1583, este botezata la Stratford, Susannah, primul copil al lui Shakespeare. Acesta a fost urmat curand, la 2 februarie 1585, de botezul unui fiu, Hamnet, si al unei fiice, Judith. In 1592, era deja suficient de cunoscut pentru a atrage atentia lui Robert Greene, care il acuza de plagiat: "o cioara parvenita, impodobita cu penele noastre". In 1596 moare Hamnet si este inmormantat la 11 august 1596. Din cauza asemanarii numelor, unii banuiesc ca moartea sa a fost imboldul pentru crearea piesei lui Shakespeare Hamlet, Tragica poveste a lui Hamlet, printul Danemarcei. In 1598, Shakespeare se mutase in parohia Sf. Elena, in Bishopgate si apare in capul unei liste a actorilor la o piesa (Every Man in his Humor) de Ben Johnson. Shakespeare devine actor, scriitor si apoi co-proprietar al unei trupe de teatru, cunoscuta sub numele de Oamenii lordului Chamberlain - compania si-a luat numele, ca si altele din acea perioada, dupa numele sponsorului ei aristocrat. A devenit destul de cunoscuta pentru ca, dupa moartea reginei Elisabeta I si incoronarea lui James I (1603), noul monarh sa adopte trupa, care a fost cunoscuta sub numele Oamenii regelui. Diverse documente ale unor chestiuni legale si ale unor tranzactii dovedesc ca Shakespeare devenise o persoana importanta in anii petrecuti la Londra. Se descurcase destul de bine pentru a putea cumpara o proprietate in cartierul londonez Blackfriars si detinea cea de a doua casa, ca marime, in Stratford. In 1609 isi publica sonetele, poezii de dragoste majoritatea (126) carora - piperate de insinuari homoerotice - sunt inchinate unui tanar ("frumos stapan"), si restul (28) inchinate amantei sale, o doamna bruna (the dark lady). Aluziile pe tema amorului masculin sunt un ecou ale situatiilor ambigue si jocurilor de cuvinte din comediile sale, si vor cauza un anumit efort cenzorial din partea lui John Benson care, la douazeci si patru de ani dupa moartea lui Shakespeare ii publica poemele in asa fel incat sa ascunda aspectul lor homoerotic. O admirabila traducere in limba romana a sonetelor apartine poetului Gheorghe Tomozei. Shakespeare s-a retras prin 1611 si a murit in 1616, pe 23 aprilie, care este probabil motivul traditiei de a plasa data nasterii in aceeasi zi. A fost casatorit cu Anne, pana la moarte. Cele doua fiice, Susannah si Judith, i-au supravietuit. Susannah s-a casatorit cu dr. John Hall si, mai tarziu a fost subiectul unui proces. Pe piatra lui funerara sta scris: Binecuvantat fie cel ce lasa (in tihna) aceste pietre si blestemat fie cel ce-mi misca oasele (in limba engleza moderna: "Blest be the man that spares these stones, and cursed be he that moves my bones"). In 1623, John Heminges si Henry Condell, doi dintre prietenii lui Shakespeare, de la King's Men, au publicat Editia princeps a pieselor lui Shakespeare (en), o colectie a pieselor lui Shakespeare. Acesta continea 36 texte, inclusiv 18 tiparite pentru prima data. Multe dintre piese aparusera deja in carti tiparite in-quarto (en) (realizate din foi de hartie impaturite de doua ori, pentru a rezulta patru foi mai mici, respectiv opt pagini). Nu exista nicio dovada ca Shakespeare ar fi aprobat aceste editii. Alfred Pollard a numit unele dintre ele "versiuni rele", din cauza textelor lor adaptate, parafrazate sau deformate, care prin unele locuri au fost reconstruite din memorie. Aceste versiuni a se caracterizeaza si prin diferente intre textele acelorasi piese. Diferentele pot rezulta din erori de copiere sau de imprimare, din note de la actori sau membri ai publicului, sau din documentele proprii ale lui Shakespeare. In unele cazuri, de exemplu, Hamlet, Troilus si Cresida si Othello, Shakespeare ar fi putut revizui textele din editiile in-folio. Cu toate acestea, in cazul Regelui Lear, in timp ce cele mai multe editii moderne imbina diversele variante, versiunea in-folio din 1623 este atat de diferita de cea din 1608, incat Shakespeare Oxford le imprima pe amandoua, argumentand ca acestea nu pot fi imbinate fara confuzii majore. In 1593 si 1594, cand teatrele au fost inchise din cauza ciumei, Shakespeare a publicat doua poeme narative pe teme erotice, Venus si Adonis si Violul Lucretiei. Le-a dedicat lui Henry Wriothesley. In Venus si Adonis, un nevinovat Adonis respinge avansurile sexuale ale lui Venus, in timp ce in Violul Lucretiei, sotia Lucretia este violata de catre desfranatul Tarquin. Influentat de Metamorfozele lui Ovid, poemele arata vinovatie si confuzie morala care rezulta din pofta necontrolata. Ambele s-au dovedit populare si au fost de multe ori retiparite in timpul vietii lui Shakespeare. Al treilea poem narativ, Plangerile unui indragostit, in care o femeie tanara se plange de seductia ei de catre un pretendent convingator, a fost tiparita in prima editie a sonetelor in 1609. Mai multi savanti au acceptat acum ca Shakespeare a scris Plangerile unui indragostit. Criticii considera ca calitatile sale fine sunt umbrite de efecte de plumb. Phoenixul si testoasa, tiparita in Lovea??s Martyr a lui Robert Chester in 1601, jeleste moartea legendarului Phoenix si a credincioasei testoasa. In 1599, doua dintre proiectele timpurii ale sonetelor 138 si 144 au aparut in The Passionate Pilgrim, publicata sub numele lui Shakespeare, dar fara permisiunea lui. Publicate in 1609, sonetele au fost ultimele lucrari non-dramatice a lui Shakespeare imprimate. Oamenii de stiinta nu sunt siguri cand fiecare dintre cele 154 de sonete au fost compuse, dar dovezile sugereaza ca Shakespeare a scris sonetele de-a lungul carierei sale pentru un public privat. Putini analisti cred ca colectia publicata urmeaza secvente destinate lui Shakespeare. El pare sa fi planificat doua serii contrastante: unul despre pofta necontrolata pentru o femeie casatorita cu un aspect intunecat si una despre dragoste si conflict pentru un tanar echitabil. Ramane neclar daca acestea reprezinta persoane reale. Editia din 1609 a fost dedicata domnului W. H. Nu se stie daca acest lucru a fost scris de Shakespeare insusi sau de catre editorul Thomas Thorpe, ale carui initiale apar in josul paginii. Criticii sustin ca sonetele sunt ca o meditatie profunda cu privire la natura iubirii, pasiune sexuala, procreare, moarte, si timp. Aproximativ 150 de ani la moartea lui Shakespeare, indoielile au inceput sa apara cu privire la calitatea de autor al operelor atribuite lui. Lista candidatilor alternativi propusi ii include pe Francis Bacon, Christopher Marlowe, Edward de Vere. Mai multe "teorii de grup" au fost de asemenea propuse. Doar o mica parte dintre academicieni cred ca exista un motiv intreband atribuirea traditionala, dar interesat in subiect, in special teoria oxfordiana a calitatii de autor a lui Shakespeare, continua in secolul 21. Unii cercetatori sustin ca membri ai familiei lui Shakespeare au fost catolici, intr-un moment cand practica catolica a fost impotriva legii. Mama lui Shakespeare, Mary Arden, cu siguranta, a provenit dintr-o familie catolica. Dovada cea mai puternica ar putea fi o declaratie de credinta catolica, semnata de John Shakespeare, descoperita in 1757 in fosta sa casa din Henley Street. Documentul este acum pierdut, insa, si oamenii de stiinta au opinii diferite privind autenticitatea lui. In 1591, autoritatile au raportat ca John a evitat biserica "de teama de proces pentru datorii", o scuza catolica comuna. In 1606, fiica lui William, Susanna, a fost enumerata printre cei care nu au reusit sa participe la comuniunea de Pasti din Stratford. Oamenii de stiinta n-au izbutit sa gaseasca dovezi atat pentru, cat si impotriva catolicismului lui Shakespeare in scenele lui, dar adevarul este imposibil de dovedit, oricum. Nu exista nici o descriere scrisa a aspectului fizic al lui Shakespeare si nici o dovada ca el a comandat vreodata un portret, astfel gravura Droeshout, pe care Ben Jonson a aprobat-o ca fiind foarte asemanatoare cu chipul real, si monumentul lui din Stratford furniza cele mai bune dovezi legate de aspectul sau. Opera lui Shakespeare a exercitat o puternica influenta asupra scriitorilor romani. Traducerea operei sale a fost inceputa de Petre Carp, rivalul politic al lui Titu Maiorescu, in vreme ce poetul Mihai Eminescu va descrie in poezia postuma Cartile admiratia pentru opera sa, declarandu-l prieten drag al sufletului meu. O buna parte din piesele neterminate scrise de el poarta amprenta influentei sale. In epoca interbelica Dragos Protopopescu, Haig Acterian sau Mihail Sebastian, care descrie in Jurnalul sau procesul anevoios de traducere a sonetelor lui, vor da un nou imbold receptarii lui Shakespeare in Romania. Printre scriitorii contemporani care au recunoscut deschis influenta operei sale se numara si dramaturgul Marin Sorescu, autorul piesei Varul Shakespeare, si poetul Vasile Voiculescu, autorul unui volum de sonete intitulat, Ultimele sonete inchipuite ale lui William Shakespeare, dar si piesa lui Eugen Ionescu, Macbett. Dramele sale au fost montate de mari regizori de teatru romani, din perioada 1870 pana in zilele noastre, printre acestia numarandu-se si montarile unor regizori ca Liviu Ciulei, Alexandru Darie, Radu Afrim, Catalina Buzoianu, Ion Sapdaru, Vlad Mugur sau Beatrice Bleont.

Enciclopedia universala: Definitii din categoria articole cu litera W

« 1 2

3

4 5 6 »
«

»